O bursa anuala in valoare de 3500 lire sterline pentru manageri culturali romani
In memoria Gabrielei Tudor
Conferinta de presa
Marti 30 iunie 2009
Fundatia Gabriela Tudor, Bucuresti in parteneriat cu Fundatia Ratiu, Londra lanseaza in memoria Gabrielei Tudor o bursa anuala in managment cultural, menita sa ofere oportunitati de perfectionare profesionala la nivel european.
Disparuta, prea curand, in ianuarie 2009, GabrielaTudor a contribuit in mod semnificativ la dezvoltarea scenei artistice romanesti prin initiativele si proiectele realizate si prin sprijinul direct acordat artistilor si organizatiilor culturale.
Prin amabilitatea Uniunii Teatrale din Romania, acest program va fi prezentat pe larg in cadrul unei conferinte de presa speciale, care va avea loc in data de marti 30 iunie 2009, incepand cu ora 12.00, la sediul UNITER din Bucuresti din Strada George Enescu nr. 2–4, Sector 1.
La conferinta de presa gazduita de presedintele UNITER, Ion Caramitru, si Aura Corbeanu (vicepresedinte executiv UNITER), vor participa Irina Cios (manager cultural si curator Centrul International pentru Arta Contemporana), Ramona Mitrica (director Fundatia Ratiu din Marea Britanie) si Cosmin Manolescu (director executiv al FundatieiGabriela Tudor).
Cu ocazia conferintei de presa vor fi prezentate informatii detaliate despre bursa, despre programul de evenimente artistice ce vor avea loc la Bucuresti si Sinaia intre 3 – 5 iulie dedicate memoriei Gabrielei Tudor si va fi lansat situl internet www.gabrielatudor.ro.
Pentru a afla mai multe detalii si pentru a va inregistra la conferinta de presa, va rugam sa ne contactati la adresa de e-mail bursa@gabrielatudor.ro, persoana de contact Cosmin Manolescu.
1 Comment
Acum, cele mai potrivite cuvinte ni se par a fi ale lui.
Dumnezeu să-l odihnească!
Despre cum se mișcă lumea.
Despre ce vor oamenii.
Despre ce sunt ei.
De când se nasc și până vor muri
Și chiar și mai târziu.
Astă seară am ajuns aici.
Mâine o luăm de la-nceput.
Teatrul poartă în fiinţa lui mesajul veşniciei.
Urmând ciclul existenţei, dând viaţă personajelor lui etalon, Teatrul îşi asumă drept de viaţă şi de moarte asupra fiinţelor de fum pe care le însufleţeşte. Ele trăiesc încremenite între coperţi de carte şi aşteaptă răbdătoare mâinile dibace care să le pună în mişcare, să le facă să respire, să se lupte şi să moară pentru a învia din nou, de fiecare dată când cineva deschide Cartea.
Mă uit cu nostalgie în urmă şi revăd ca într-un caleidoscop miile de personaje ale Teatrului Universal şi regret nespus că am întruchipat pe scenă doar câţiva regi şi prinţi sau câţiva oameni simpli care au vrut să schimbe lumea aşa cum mi-aş fi dorit. Am mers cu ei până la capăt şi i-am adus, întregi la minte, să-şi susţină cauza în arenă.
Este loc în Teatru pentru toţi cei care au talent. Cred, însă, că pentru a face Teatru adevărat şi viu e nevoie de mai mult. Pasiune?, spun unii. Sacrificiu?, alţii. Şi una şi alta, dar, mai ales, implicarea lui adâncă în realitatea zilei, în analiza vremurilor pe care le trăim, în politica de zi cu zi. Vocaţia Teatrului este construcţia unei lumi mai bune, cu drept de preempţiune asupra bunurilor omenirii pe care trebuie să le întoarcă spre folosinţă generaţiilor care se succed.