Sa va scriu despre o relatie intre comunitatile de maghiari si romani din Canada este greu, pentru nu exista o asemena relatie. Exista relatii individuale intre romani si maghiari dar numai pe considerente ca acum sunt canadieni.
Din punct de vedere al pastrarii culturii si limbii materne, ambele grupuri etnice au de suferit mai mult decat poate sufera maghiarii in Romania. In schimb au castigat in partea confortului pe care ti-l poate oferi o tara civilizata.
In Canada multi romani realizeaza ceea ce simt maghiarii din Romania, dar cauzele nu sunt aceleasi.
Faceti un efort de imaginatie. Inchipuiti-va ca nu ar mai exista o opozitie la dorinta maghiarilor de a-si pastra identitatea, sau la alte cereri. Ca doleantele lor si-ar gasi sprijin si chiar ca maghiarilor din Romania li s-ar oferi mai mult decat cer. Inchipuiti-va o Romanie unde nu mai exista probleme etnice si in care toata lumea este fericita sa traiasca. Si ca urmarea acestor «beneficii», sa fie o accelerare si mai mare a pierderii identitatii etnice. De bunavoie si nesiliti de nimeni, maghiarilor sa le placa sa fie mai mult romani decat maghiari, ori sa nu fie nici una nici alta. Bizar nu?
Canada, spre deosebire de Romania, ofera extrem de multe posibilitati ca fiecare grup etnic sa-si promoveze cultura, limba si interesele. Universitatile sunt deschise sa ofere cursuri in alte limbi, nu numai in engleza si franceza.
Cu toate acestea, intregul sistem de educatie canadian nu este exploatat la nivelul la care s-ar putea, din cauze mult mai complexe decat ar parea la prima vedere. Pur si simplu romanii, maghiarii etc. nu profita de acest sistem si practic renunta de buna voie si nesiliti de nimeni sa mai fie etnici, ori aleg sa fie ocazional. Le este mult mai usor si comod sa fie canadieni.
Cand am inceput viata aici si eram student la Universitatea din Ottawa, am lucrat cu norma redusa ca sofer de taxi. Am avut ocazia sa intalnesc copii de romani si de maghiari care nu vorbeau o iota din limba parintilor si nici nu erau interesati. Chiar imi amintesc trei fete dintr-o familie mixta romano-maghiara, care nu vorbeau nici niciuna dintre limbile materne. Mi-au tras si o teapa, sarind din masina ca sa nu imi plateasca. Nu insist asupra acestui incident. Le-am cunoscut parintii si din respect pentru ei nu voi da detalii. Dar ideea este ca acesti copii aveau o oportunitate imensa, dar le era mai comod sa fie doar canadieni, ma rog, nu din cei de calitate.
Daca nu iti pasa de pastrarea culturii originale nu este mare lucru. In schimb cei care inca mai iubesc Romania, sufera sufleteste, indiferent ca sunt maghiari sau romani.
“Biserica legionara si biserica comunista”
Personal, niciodata nu m-am simtit ca apartinand vreunui grup etnic, iar scopul meu era sa devin canadian. In schimb, mi-au placut extrem de mult culturile din Romania. Toate grupurile etnice imi erau dragi si abia asteptam sa interactionez cu ele.
In Ottawa sunt multe comunitati etnice. Cea mai mare este comunitatea elena, care este si cea mai spectaculoasa. Grecii sunt si cei mai apreciati dintre toate comunitatile. Ei sunt si cei mai deschisi altor comunitati. Cine urmeaza dupa, nu stiu.
Cand am venit in zona Ottawa – Gatineau, existau trei biserici romanesti: doua ortodoxe si una greco- sau romano-catolica. Cele doua biserici ortodoxe erau extrem de divizate. Uneia i se spunea “biserica legionara” si alteia, “comunista”. Este o poveste veche de unde vin aceste porecle. Cert este ca pentru mine a fost o dilema sa stiu care este cea buna. Intre timp a aparut a treia biserica ortodoxa, ceea ce a dus la cresterea confuziei mele. Ceea ce nu inteleg e de ce fiecare biserica tine sa se identifice ca fiind adevarata comunitate romaneasca din Canada.
De partea maghiara, lucrurile sunt mai simple: patru biserici, dar o singura comunitate, indiferent de apartenenta religioasa. Comunitatea maghiara a avut aici o istorie mult mai tumultuoasa, dar in schimb au evoluat mult mai repede.
Fac eforturi extraordinare sa-si mentina identitatea si suferinta lor s-a diminuat extrem de mult. Chiar ofera burse copiilor nascuti in Canada sa-si viziteze radacinile unguresti. Maghiarii, oarecum, au preluat modelul grecesc – sa fie deschisi tuturor, fapt care a dus ca indivizi din alte grupuri etnice sa li se alature. De conflictele cu romanii, nici macar nu ii mai intereseaza sau pur si simplu refuza sa considere ca au existat. Acum sunt bucurosi sa aiba relatii de prietenie cu romanii.
Alaturarea mea la comunitatea maghiara s-a produs intamplator. Colegii de companie canadieni m-au rugat sa-i duc la un restaurant cu specific romanesc. Nu exista asa ceva in zona Ottawa-Gatineau, dar le-am zis ca o sa caut ceva apropiat.
Dupa cateva ore de cautat pe Internet mi-a venit ideea ca in Romania nu traiesc numai romani, ci si alte grupuri etnice. Primul lucru pe care l-am cautat dupa aceasta idee a fost sa vad unde pot manca gulas.
Atunci mi-a aparut in lista de cautari Comunitatea Maghiara din Ottawa. Ei ofera in fiecare vineri un pranz unguresc la pretul de 12 dolari canadieni pentru membri si 15 dolari pentru nemembri. Am trimis un email la comunitate si le-am zis ca vreau sa vin cu un grup de canadieni sa guste din mancarea lor. Mi s-a raspuns in romaneste ca, da, suntem bineveniti.
Ajunsi acolo, am fost vedetele comunitatii, nu exagerez. Caldura cu care ne-au primit maghiarii a fost ceva ce nu iti poti inchipui. In jurul meu s-au adunat cateva doamne carora le dadeau lacrimile sa vorbeasca cu mine in limba romana. Le era pur si simplu dor de aceasta limba.
Mancarea a fost un boom. Era mai mult ardeleneasca decat ungureasca, asa ca le-am zis colegilor ca au mancat mancare care se face in Romania, nu in Ungaria.