2007
Ce urmeaza mai jos ,este ceva sincer.Nu a fost corectat gramatical pt a pastra originalitatea.Nu este arta jurnalistica sau o intentie premeditata pt a face impresie asupra cititorului.Apreciaza ca atare.Versiunea in limba romana este originalul postat pe un forum romanesc si omite unele detalii informative gen: Ziarul Romani in UK afirma ca ei sunt organizatatie caritabila infintata pt a ajuta comunitatea romaneasca din UK. Din pacate ( sau fericire?!) se pare ca website-ul ziarului nu mai afiseaza declaratia respectiva la moment, insa cu siguranta ar merita citita.Un cititor atent al ziarului iti poate confirma faptul ca Romani in UK ,vinde servicii care sunt gratis ,noilor veniti in UK ( exemplu conturi bancare sau CIS cards )sau incurajeaza cititorul sa foloseasca restaurantele promovate cu agresivitate .De asemenea trebuie notat faptul ca www.easteurope.org.uk a oferit dreptul de replica lui Cristina Irimie ,insa nu am fost onoratii cu un raspuns public.( totul s-a rezumat la ping-pong cu e-mailuri)
Am intrat pe usa la magazinul La Dumitrescu cu un pic de entuziasm mascat ,deoarce eram insotit cu cineva care nu e roman.Ma gandeam la produsele alimentare pe care memoria mea inca le considera speciale.
Nu m am lasat descurajat de vanzatoarea care parea sa isi spuna povestea vieti strigand intr-un mobil de ultima generatie.Sau de faptul ca pe rafturile aranjate cu gust ( trebuie sa mentionez ca m am intrebat daca au folosit un interior designer sau doar au copiat stilul) sunt doar cateva produse raspandite in asa fel incat sa creeze impresia de belsug in oferta.
Incurcat ,ma blockez cand realizez ca era sa cer Parizer in engleza.Trec pe romana ,cu gandul ca oricum nu puteam spune Parizer in engleza.De 2 x ori idiot.Observ sticle de vin in stanga si ma intrept catre ele.Huh,costa mai mult decat in magazinele turcesti din nordul Londrei !.Ma uit din la produsele din jur care pare sa strige la mine : Am venit cu tirul ascuns intre roti! Ma mustru singur pt propriul meu gand rautacios si zambind fortat ,intreb vanzatoarea care parea sa fi trait 200 de ani si ingaim in romana:
-Aveti bere romaneasca?
-Asa a spus,tu! Nici imi venea sa cred! …..mda…acolo in frigider!
Pescuiesc 4 beri din frigider si le pun pe tejghea cu grija sa nu o fac sa isi piarda firul povesti sale.
Presimtind ca are sa dureze un pic pana are sa isi intinda mana sa primeasca bacnota de £ 20.00 lire pe care am intins o las pe tejghea si incep sa studiez magazinul pt a avea ocupatie.Defect profesional.Am facut interiorul la un magazin de indian in South Wimbledon cu ani in urma.Ultima oara cand am intrat acolo,am iesit repede rusinat de greselile in design ,cu o cafea gratis in mana ,oferita de un vanzator care ma recunoscut.
Pe tejghea in fata ,un teanc de ziare cu titlu Roman in UK.Curios ridic unul si il rasfoiesc repede.Ma uit la anunturile romanilor de pe ultima pagina.Teribil.Toata lumea cauta de munca,in unele anunturii simti un pic de disperare.Ma intorc la o pagina care e acoperita de un editoral lung si siropos.E scris de Domnisoara Cristina Irimie,iar fiecare rand citit imi sugereaza ca toti romani sunt rusinati de faptul ca sunt romani.Imi explica ca trebuie sa fim uniti si mandrii de ceea ce suntem iar ea exista pt a salva romani de la o moarte etnica si sociala inevitabila.
Hmmm.Sunt de acord cu Domnisoara ,chiar admir patriotismul extrem de feminin de care da dovada.Ignor faptul ca deja stiu ca Domnisoara Cristina Irimie lucreaza ca directoare a unei firme de cleaning.Creez in minte instinctiv un motto pt strategia de marketing a firmei domniei sale : Get a proud romanian to clean your toilets! Pay for 1 romanian ,get 1 free!
Sunt sigur ca Domnisoara Cristina Irimie ,plateste angajatelor sale mai mult decat salariul minim pe economie.Cu putin optimism ,salariul minim din Uk si nu din Romania.
Ma mustru pt a 3 oara de cand sunt intrat in magazin.Eu ar trebui sa o inteleg cel mai bine.Am fost des in pozitia Domniei sale,cand fortat de competitie a trebuie sa scad salarile la cei care lucreaza pt mine.Sau cu timp in urma,sa intamplat in asa fel incat a trebuit sa renunt eu la a ma plati singur pt a avea indeajuns bani pt a plati pe ceilanti desi am muncit alaturi de ei.
Oricat ma straduiesc, nu pot sa ignor banuiala secreta ca Domnisoara I C nu e ceea ce pare.Sau faptul ca nu pierde niciodata ocazia sa afirma ca ziarul reprezinta Romani din UK,inclusiv pe mine si Parizerul de pe tejgheaua din fata mea.Pt a consolida afirmatia imi explica ca ziarul este luat in serios de catre autoritatile locale si romane.Ciudat ,nu ma simt teribil de norocos sa fiu reprezentat de Domniile sale.
-Optspe-73!
Imi ridic privirea din ziar ma uit dezorientat in jur.
-18.73 spune din nou vanzatoarea ,tinand mobilul intre umar si ureche.
Imping bacnota un centimetru in directia ei si urmaresc unghile ei rosi apucand bacnoata cu stangacie.Imi trece prin minte ca e nevasta propietarului.Iar propietarul e sofer de TIR.Ma uit pe tejghea si imi trece prin minte ca suna cam scump pt o bucata de parizer si 4 beri.Langa bere si parizer vad ciocolata si alte pachetele care aratau a napoliatane
-I want those ,spune persoana care ma insotea.
-She says thats what you need, if you wanna have a romanian dinner.
Ma uit la ziarul din mana mea si stau nehotarat daca sa il cumpar sau nu.
Costa £ 1.00. Imi permit o lira.Dar ceva in mine ma opreste.
Creierul meu inca cauta motto pt firma de curatenie a Domnisoarei I C:
‘ A proud cleaner is a better cleaner?!’ Nahh ,nu e indeajuns de bun…si nu ma refer doar la Romanian dinner.