Masina Citroën 2CV a fost creata de catre Pierre-Jules Boulanger,după ce a fost numit în funcția de vicepreședinte al Citroenului in 1935 si se presupune că a fost inspirat dupa ce a vazut o căruta cu cai si a realizat că Franța avea nevoie de un transport simplu și ieftin.
Cel putin asta e legenda oficiala, o politica de transport care a fost adoptata si de catre Hitler cand i-a cerut lui Ferdinand Porsche sa construiasca o alta masina iconica – Volkswagen, care inseamna masina poporului si a fost proreclita Käfer – buburuza. In Romania, Ceausescu a incercat sa imite aceasi ideologie cu Dacia ,copiata sub licenta franceza de la Renault .
Boulanger a observat ca nu exista pe piata masini ieftine și a decis că Citroen ar trebui să profite de acest lucru si un an mai tarziu a instigat ceea ce va deveni unul dintre cele mai mari proiecte de design din istoria europeană.
Cererea a fost simplă si scurta. Noua mașina trebuie să fie suficient de rezistentă pentru a face față drumurilor de țară, destul de puternica pentru a transporta patru persoane și 50 kg (Boulanger a specificat greutatea unui sac de cartofi sau al unui butoi de bere),suficient de economica pentru a consuma maximum trei litri de benzină la 100 km și suficient de rafinata pentru a transporta un coș de ouă pe un câmp arat, fără sa le sparga.
El a creat chiar si un departament pentru a cântări și modifica fiecare componentă pentru a asigura deșeuri si greutati minime ,insa primul prototip creat in secret, numit TPV,a fost un dezastru din cauza materialelor ieftine folosite. Caroseria era jalnica, șasiul scârțâia și scaunele,în stilul hamacului ,suspendate de acoperișul mașinii ,erau periculos de instabile.
Au fost făcute schimbări, austeritatea a fost redusa și la 2 septembrie 1939, o zi dupa ce Germania a invadat Polonia, TPV-ul a fost gata pentru publicul francez si au produs un lot de 250 de mașini.
În ziua următoare,Franța și Marea Britanie au declarat război Germaniei. Salonul Auto de la Paris, unde modelul urma sa fie dezvăluit a fost anulat, iar linia de asamblare Citroen a fost transformată pentru a produce echipamente militare. Proiectul de a construi o mașină accesibilă pentru masele franceze a fost anulată oficial.
În mod neoficial însă, Boulanger a perseverat. Imbunatatirea masinii a continuat în secret și pentru a se asigura că TPV-urile nu ajung în mâinile germanilor, Citroen avea prototipuri deghizate in camioane, ascunse în hambare și îngropate la ferme de la tara pentru păstrare. Rezistența franceză a declarat vagoanele de tren care transportau modele si piese ca si echipamente agricole.
Boulanger a refuzat să colaboreze cu autoritățile germane și a fost numit inamic al Reich-ului de către Gestapo, care a încercat să-l aresteze de cateva ori.
Până în 1941,s-au făcut unele schimbări majore. Motorul de 375cc ,cu doi cilindri răcit cu apă ,a fost înlocuit cu o unitate de răcire cu aer de aceeași dimensiune, proiectată de Walter Becchia. De asemenea, el a montat o cutie de viteze cu patru trepte, o imbunatatire fata de alte masini franceze de la acea vreme, cum ar fi Peugeot 202 si o alta masina fabricata de Citroën, Traction Avant, in timp ce scaunele de hamac au fost inlocuite cu ceva care semana cu un scaun. 2CV nu numai că a supraviețuit războiului, dar a fost îmbunătățit semnificativ de acesta.
Lupta lui Boulanger pentru 2CV nu a luat sfarsit nici dupa razboi. Guvernul francez a introdus planul Pons, o strategie de restructurare a industriei de automobile ,numită după ofițerul naval care a devenit funcționar public in guvernul francez, Paul-Marie Pons. Acest plan reducea productia de mașini pentru a asigura că materialele limitate sunt utilizate pentru proiectele de reconstrucție esențiale si a introdus restrictii pe piața automobilelor pentru fabricile de masini existente.
În 1948, aproape un deceniu mai târziu, masina a fost prezentată la Salonul de la Paris. Planul Pons s-a încheiat în 1949 și a fost livrată prima mașină – 2CV Type A. A rămas o mașină de bază în ciuda a zece ani de progres, cu un motor cu doi cilindri de 375cc, care producea in jur de 9 cai putere si concentrată pe reducerea părților mobile la un nivel minim, pentru a reduce nevoia de reparații costisitoare.
Adesea interpretată greșit ca o referință la puterea fizică a mașinii, “deux chevaux” se referă la o bandă de impozitare bazată pe puterea motorului si nu pentru doi cai putere.
Sistemul de răcire și dinamometrul au fost integrate în arborele cotit dintr-o singură piesă, renuntand la curele de transmisie necesare. Singura parte hidraulică din întreaga mașină a fost frânele, iar instrumentele au fost limitate doar la vitezometru și ampermetru. Dacă masina era oprita, ștergătoarele trebuiau actionate manual. Singurul confort a fost alternator pentru pornire, adăugat chiar înainte de lansare.
Presa de autovehicule a fost extrem de critică, cu un corespondent britanic de la Autocar remarcând că “este masina unui designer care a sărutat biciul austeritatii cu o fervoare aproape masochistică”. Cu toate acestea, Citroën a fost inundat de comenzile clienților si soferii au fost încântați de simplitate si cat de usor este de reparat masina 2CV.
Reclama la masina Citroen 2CV din 1967