Covid în Marea Britanie, o experiență personală

Spitalizare Covid
Am fost în comă indusă, pe ventilator timp de patru săptămâni, conectat la masina de dializa ,am avut Bronsita obstructiva, septicemie de doua ori, atacuri de panica, hranit prin tub, pe lângă Covid.

Pe la mijlocul lunii martie 2021, am facut primul vacin, AstraZeneca.  Agenția Europeană pentru Medicamente a identificat vacinul AstraZeneca, ( în cazuri rare ) de-a lungul timpului, poate provoca dezvoltarea bolii neurologice rare Sindromul Guillain-Barré. Din Iunie începusem să slăbesc, nu aveam poftă de mancare, oboseală cronică, dificultați de concentrare (brain fog),vederea afectată și am fost la doctorul de familie (GP), care a chemat o ambulanță și am fost dus direct la spital.

Informații pentru profesioniștii din domeniul sănătății despre Sindromul Guillain-Barré (GBS) după vaccinarea COVID-19 link extern

Caz de sindrom Guillain-Barré în urma vaccinului COVID-19 link extern

În drum la doctor, picioarele mele au cedat sub greutatea mea și am cazut ca o placintă, în miljocul drumului, în fața la un autobuz. Soferul, socat, m-a privit cu uimire cum ma ridic din drum, și m-am asezat pe marginea trotarului. Îmi cer scuze prin a face un semn și din momentul ală viata mea s-a schimbat într-un cosmar.

Luptându-mă să respir, vărsături aleatorii, gust de substanțe chimice în apă, nu miros nimic, pierderea poftei de mâncare, amorțeală și durere în picioare, încheieturi, brațe, spate – durere peste tot, de fapt. Sunt scări până la apartamentul meu. Nu știu cât timp mi-a luat să urc scările alea, dar încă mai aud zgomotele animalistice din plămâni în timp ce încercam să le urc.

Așa a început – eu așteptând în camera de urgență. Eram mai îngrijorat de parcare, reînnoiam biletele de parcare prin telefon și era foarte scump. Până la urmă a venit un prieten și a luat mașina. La spital mi-au pierdut hainele și telefonul mobil, inclusiv pantofii sport pe care îi purtam ( îi puteți vedea în videoclip )

Un medic de la Serviciul de Ambulanță din Londra mi-a pus câteva întrebări și a făcut ceva ce medicii nu fac întotdeauna: a ascultat. Abia puteam să vorbesc, silabic și prin semne. Respirația mea era dificila, mintea mea nu era suficient de rațională pentru a explica că nu am puterea sa urc treptele de la ambulanță. Abia puteam sta în picioare, darămite să merg.

Ajuns la Urgente, asistenta medicală nu a pierdut timpul. ECG, tensiune, sânge, raze X, analgezice și cel mai important, sentimentul că eram în locul potrivit și că primesc ajutor. M-am relaxat. Aproape că am respirat ușor, ca să zic așa, dar în cele din urma nu a durat.

În acea seară, un doctor mi-a spus că e posibil să am nevoie de intubare, dar că nu puteau face nimic până nu mă înrăutăţeam. El a adăugat că testarea „nu era necesară”, decât dacă am fost admis peste noapte.

Covid test pozitiv
Covid test pozitiv

Ei bine, știind ceea ce știm acum despre fals negativi, ar fi putut spune mai exact că testarea nu era utilă. Dar situația mea s-a înrăutățit, am fost bagat in ICU – Intensive Care Unit, indus în coma medicală cateva săptămani, intubat, practic aveam un tub bagat de nas pană în stomac și conectat la cutii de mâncare lichida. Pentru a mă menține hidratat, eram conectat la perfuzie cu apă salină.

Am facut septicemie și după un tratatement de antibiotice febra a scăzut. Ar fi trebuit să fie o ușurare uriașă dar alte simptome apăreau. Primul vizitator a fost diareea. Au trecut cateva luni până am putut să mănânc. Când greutatea mea a ajuns la 40 de kilograme, mă cântăreau folosind un fel de macara medicală. După diaree, a urmat o perioadă de constipație paralizant de dureroasă.

Deoarece o comă sau statul în pat un timp indelungat te împiedică să-ți folosești mușchii așa cum ai face-o în mod normal, îti provocă atrofierea mușchilor,iar mușchii unor pacienți sunt afectați permanent, ceea ce duce la slăbiciune fizică.

Durerea aceea nu avea comparație, (bed sores), răni avansate la pat. Era o durere de a mă întoarce în pat, care făcea plămânii să se miște și eu să gem de durere. Pielea mea, părea să simtă fiecare cuta de pernă sau cearșaf de pat.

Durerea era mereu prezentă, o durere comparabilă cu rupererea unei coaste din cauza tusei și durerea cruntă de la dormitul în aceasi poziție timp de jumătate de an, trebuia să fiu mutat (poziția corpului) foarte des. Nu știam că exista o suferința atât de pură.

După cum prezisese medicul, respirația mea s-a înrăutățit când am fost infectat a doua oara cu septicemie și am facut Ascită, acumularea de lichid în interiorul cavităţii peritoneale (în abdomen) si Edema. Alți factori ce intervin în apariția ascitei sunt sarea și retenția de apă. Aveam burta și picioarele umflate iar în fiecare zi timp de aproximativ 20 zile, mi-au scos lichidul din burta prin a îmi instala un robinet.

Edemul este umflarea cauzata de excesul de lichid prins in tesuturile corpului
Edemul este umflarea cauzată de excesul de lichid prins în țesuturile corpului

După ceea ce părea a fi fost o viață de om, simptomele mele au început să se reducă. Am început să mănânc mai mult decât supă și biscuiti. Peste aproximativ 3 luni m-am „recuperat” parțial, având în vedere că la un moment dat nu aveam forța să ridic degetele sau să vorbesc.

Dar pe măsură ce simptomele fizice s-au ameliorat, cele mentale au preluat controlul; ceea ce pot descrie doar ca flashback-uri. Suferința se relua pe o bobină nesfârșită de fiecare dată când încercam să dorm. În Decembrie am făcut prima incursiune în afara patului meu, hârâind din camera mea până la recepția spitalului de pe coridor, folosind o ramă de umblat (zimmer frame).

Au trecut trecut în jur de opt luni de la primele mele simptome, m-am întors acasă inainte de Craciun, dar încă am articulații dureroase la degete de la mâini și de la picioare, parestezii la picioare și plămâni care mă pedepsesc dacă fac efort fizic prea mult.
Capul meu este adesea. . . neclar. Și aceasta este experiența mea cu Covid, pentru cât valorează.

Au existat momente pline de disperare dar și amuzante dintr-un punct de vedere bizar. Când eram în coma visam că mă aflu in Alasca la pescuit, deși bănuiesc mintea mea raționaliza faptul că îmi este rece din cauza eram acoperit cu gheață pentru a îmi reduce febra. O perioda confuza de timp când mă trezeam din comă, credeam că o asistenta medicală e nevasta mea (planuiam în secret să divorțez) și nu înțelegeam când m-am insurat cu ea.

Am o bănuiala că faptul că vorbeam în italiana fost suficient pentru a-l impresiona pe un doctor, și prin urmare a cautat tot etajul probabil pană a gasit nu doar una, ci două asistente, care vorbeau italiana, doarece pe baza evaluării mele neștiințifice, eu credeam că mă aflu într-un spital din Italia.
Nu că nu aș fi în stare să țin o converație coerentă în limba italiana, dar nu stiu termeni medicali și mă intreb singur ce Dumnezeu le spuneam eu.

Când am devenit mai lucid, vorbeam cu ele despre virtuţile Italiei, pasta și cele mai faine zone turistice din Italia. Una din ele, era orientală de origine, însa nu am facut niciodată gafa să o intreb de unde.

Îmi e greu să îmi amintesc tot sa întamplat, pentru că nu pot înfrunta memorile disperate precum faptul că mă sufocam când aveam atacuri de panica, sau că nu puteam vorbi din cauza că aveam un tub de plastic înfipt în gat și masca de oxigen pe gură. Mă rugam de doctori și asistente să îmi dea mai mult oxigen sau apă, sau să îmi mute picioarele sau perna.

Ajuns acasă, încerc să învaț să merg din nou, (am echipament sportiv pe care l-am cumparat cu ani înainte dar nefolosit) sunt abonat la Netflix și Amazon TV, încă mai sufer de depresie, în special când îmi aduc aminte de câte ori mi sa spus că e o minune că încă mai traiesc și câteodată privesc pe freastra lumea care trece pe stradă.

E uimitor câte persoane folosesc cârje, bastoane și scaune cu rotile. Mă întreb de ce nu i-am observat înainte ca eu să fiu bolnav în timp ce caut pe întuneric după o viață și amintiri de mult apuse. Am devenit un student al propriului meu comportament iar ultimul meu loc de odihnă va fi într-un borcan de laborator, deoarece am semnat un formular de donator de organe.

https://www.nhs.uk/conditions/coronavirus-covid-19/

About Guest Scriitor 133 Articles
Participa la conversatie ! Poti scrie in mod anonim. Jurnalism social.

8 Comments

  1. Eu am long Covid, de la varianta Indiana :
    Stare de rău de la efort
    Creier în ceață
    Disautonomia
    Tremurat
    Insomnie
    Slăbiciune musculară
    Oboseală cronică
    Urticarie și angiodemă
    Vedere Înceţoşată
    Dureri în piept
    Palpitații cardiace și bătăi neregulate ale inimii

  2. Mi-aș dori ca toți ăstia care spun ca Covid “E doar o răceală” să citească despre vacine în mod obiectiv mai degrabă, decât să posteze în continuare negări, conspirații și rahaturi lipsite de sens.

  3. In plina pandemie si acum la cel mai mic simptom cum ar fii : O mica durere de cap , un pic de febra , sau o mica durere de spate , oamenii cer testare covid la domiciliu si suna la 112 fara sa le pese ca poate sunt cazuri mai grave..

Leave a Reply

Your email address will not be published.