Stimate domnule/doamnă autor, Stimat colectiv al Redacției ClickRomania.co.uk,
Vă contactăm din partea Asociației THE NEW PAGAN DAWN, o organizație apolitică pe drepturile omului, structură unică de reprezentare a comunității păgâne cu spectru de reprezentare și spre tradițiile Căii Mâinii Stângi și Demonolatrie/Satanism din România, membră a Pagan Awareness Network, European Congress of Ethnic Religions, The Satanic Temple, precum și membrii în Comisia pentru Drepturile Omului, Culte și problemele minorităților din Parlamentul României, înregistrată în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor sub nr. 1458/A/2020, cu sediul în București, str. Sergent Tache Gheorghe, nr. 4B, Sector 4, email secretariat@thenewpagandawn.eu, telefon +40761398407, reprezentată legal de Olteanu Cosmin, în calitate de președinte
Cu respect, doresc să aduc la cunoștința dvs. că am avut ocazia să citesc articolul dvs. intitulat “Un neonazist satanist a fost încarcerat” publicat la data 04.08.2023 și care se referă la un neonazist satanist condamnat.
În primul rând, vreau să subliniez că sunt de acord cu necesitatea de a aborda subiectele legate de extremism și terorism cu atenție și rigoare jurnalistică.
Cu toate acestea, am observat o posibilă inexactitate în asocierea dintre Satanism și Neonazism prezentată în articolul dvs.
Din punctul nostru de vedere, este important să evităm generalizările și să tratăm fiecare ideologie cu responsabilitate și înțelegere. Ideologiile sataniste și neonaziste sunt distincte și, de cele mai multe ori, incompatibile între ele.
Satanismul reprezintă o diversitate de tradiții religioase și filozofice, iar mulți dintre cei care se identifică ca sataniști resping orice formă de extremism sau violență.
Satanismul teist este un termen umbrelă pentru grupurile religioase care consideră că Satan, Diavolul sau Lucifer există obiectiv ca o divinitate, o entitate supranaturală sau un fiu spiritual demn de închinare sau venerație, cu care indivizii pot intra în contact și interacționa, în contrast cu arhetipul ateu, metaforic sau simbolic găsit în Satanismul lui LaVey.
Organizațiile care susțin convingerile Satanismului teist au, în general, puțini adepți, sunt slab afiliate sau se constituie ca grupuri independente și cabale, care s-au marginalizat în mare măsură.
O altă caracteristică proeminentă a Satanismului teist este utilizarea diferitelor tipuri de magie. Majoritatea grupurilor de Satanism teist există în modele și ideologii relativ noi, multe dintre acestea fiind independente de religiile abrahamice.
Prezentare generală
Începând cu prima jumătate a anilor 1990, internetul a sporit vizibilitatea, comunicarea și răspândirea diferitelor curente și convingeri printre sataniști și a dus la apariția unor grupuri mai diverse și contradictorii, dar satanismul a fost întotdeauna un curent religios heterogen, pluralist și decentralizat și o “milieu cultică”.
Academicieni ai religiei, cercetători ai mișcărilor religioase noi și sociologi ai religiei care s-au concentrat pe studierea Satanismului au căutat să-l studieze prin categorisirea curentelor sale în funcție de faptul dacă sunt ezoterice/teiste sau raționaliste/ateiste, și au numit practica de a lucra cu un Satan literal drept Satanism teist sau “tradițional”.
În general, este un prerechizit pentru a fi considerat satanist teist ca adeptul să accepte un canon teologic și metafizic care implică unul sau mai mulți Zei care sunt fie considerați Satan în cel mai strict sens abrahamitic (concepția iudeo-creștină, islamică a Diavolului), fie o concepție a lui Satan care integrează Zei “adversarii” din alte religii (de obicei religii politeiste precreștine), cum ar fi Ahriman sau Enki.
Cu toate că numărul de sataniști teiști care se declară în mod constant a crescut începând cu anii 1990, ei sunt considerați de majoritatea cercetătorilor în domeniul religiilor un grup minoritar în cadrul Satanismului.
Mulți sataniști teiști cred că propriile lor concepte individualizate se bazează pe bucăți din toate aceste diverse concepții ale lui Satan, în funcție de înclinațiile și sursele de îndrumare spirituală, în loc să creadă doar într-o singură interpretare sugerată.
Unii pot alege să trăiască miturile și stereotipurile, dar Creștinismul nu este întotdeauna cadrul principal de referință pentru sataniștii teiști.
Religia lor se poate baza pe Gnosticism, Hermetism, Păgânism, Calea Mâinii Stângi, magia neagră, magia ceremonială, magia crowleyană, esoterismul occidental și tradițiile oculte.
Sataniștii teiști care își bazează credința pe ideile creștine despre Satan sunt numiți diaboliști, deși sunt numiți și “creștini inversați” de alți sataniști, adesea într-un mod denigrator.
Cu toate acestea, cei numiți de unii “creștini inversați” pot vedea conceptul lor despre Satan ca fiind nediluat sau nesanitizat. Ei închină o interpretare mai strictă a lui Satan: cea a lui Satan prezentat în Biblie.
Diversitatea credințelor individuale din satanismul teist, deși este cauza unor dezbateri intense în cadrul religiei, este, de asemenea, adesea văzută ca o reflecție a lui Satan, care încurajează individualismul.
Un sondaj a constatat că cei mai mulți sataniști auto-identificați se aflau în Statele Unite și Danemarca.
Neonazismul este o mișcare politică extremistă și ideologie care continuă și promovează ideile și valorile naziste, ale căror rădăcini pot fi atribuite perioadei celui de-Al Doilea Război Mondial și regimului nazist condus de Adolf Hitler în Germania.
Această ideologie revizionistă și extremistă își propune să promoveze ideile rasiste, xenofobe, antisemite și autoritare care au caracterizat nazismul în perioada 1930-1940. Cuvântul “neonazism” sugerează o reînviere a acestei ideologii în perioada modernă.
Valorile și caracteristicile neonazismului pot varia în funcție de grupurile și indivizii implicați, dar unele elemente comune includ:
1. Supremația rasială: Neonaziștii susțin conceptul superiorității rasiale, în special a arienilor, și consideră că alte rase sunt inferioare și amenințătoare.
2. Antisemitism: O componentă centrală a neonazismului este ura și discriminarea față de evrei. Ei percep evreii ca fiind vinovați de diverse probleme sociale și economice și promovează teorii ale conspirației evreiești.
3. Xenofobie: Neonaziștii au o respingere puternică față de străini și imigranți, promovând o politică anti-imigrație și xenofobă.
4. Naționalism extrem: Ei sunt adesea naționaliști extremiști care doresc să mențină o identitate etnică și culturală distinctă, susținând izolarea și separarea de alte națiuni și culturi.
5. Anti-democrație: Neonaziștii sunt în general ostili față de valorile democratice și susțin un sistem politic autoritar sau totalitar.
6. Utilizarea violenței și terorismului: Grupurile neonaziste pot adopta tactici violente pentru a-și promova agenda și a intimida adversarii politici și minoritățile.
Este important să menționăm că neonazismul este o ideologie extremistă și periculoasă care promovează ura, discriminarea și violența și este condamnată de majoritatea societăților și guvernelor democratice.
Este esențial să recunoaștem și să respingem astfel de ideologii și să promovăm valorile fundamentale ale democrației, toleranței, egalității și respectului pentru toți oamenii, indiferent de rasă, etnie, religie sau origine.
Asocierea Satanismului cu extremismul de dreapta și neonazismul poate crea prejudecăți și stereotipuri nedorite, iar acest lucru nu reflectă întotdeauna realitatea.
În articolul dvs., ați menționat că judecătorul a caracterizat ideologia individului ca fiind un “hibrid” de neonazism și satanism de stânga.
Cu toate acestea, este important să subliniem că opinia unui singur judecător nu poate generaliza și nu trebuie să fie considerată ca reprezentativă pentru întreaga comunitate satanistă.
Satanismul, ca și orice altă credință sau filosofie, trebuie evaluat în mod obiectiv și cu respect pentru diversitatea de opinii și tradiții pe care le reprezintă.
În lumina acestor considerații, vă rog să luați în considerare acest drept la replică și să acordați atenție unei abordări echilibrate și bine documentate în viitoarele materiale jurnalistice pe această temă și să publicați dreptul la replică.
Solicităm confirmare de primire și link cu dreptul la replică publicat.
În drept, invocăm următoarele prevederi legale:
Conform art. 30 alin. 1 din Constituția României “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”
De asemenea, alin. 6 al aceluiași articol prevede faptul că “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.”
Alin.(8) al aceluiași articol din Constituție prevede: “Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.”
Mai departe, articolul 31, alin. 4 din Constituție spune: “Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.”
Totodată având în vedere că vorbim de o emisiune, dispozițiile art. 49 din Decizia 220/2011 prevăd faptul că “Orice persoană fizică sau juridică ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor fapte neadevărate beneficiază de dreptul la replică.”
Art. 50 (1): “Dreptul la replică nu poate fi solicitat:
a) pentru opinii şi judecăţi de valoare exprimate sau pentru a emite opinii şi judecăţi de valoare;
b) în situaţia în care radiodifuzorii au respectat principiul audiatur et altera pars;
c) în situaţia în care se solicită replică la replică;
d) în cazul în care radiodifuzorul răspunde acuzaţiilor unei persoane, cu condiţia să nu afecteze drepturile sau interesele legitime ale unui terţ.”
Art. 51 din Decizia 220/2011 statuează că, “(1)Orice persoană fizică sau juridică ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate prin prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor informaţii eronate beneficiază de dreptul la rectificare.
(2)Rectificarea nu poate fi solicitată în cazul în care eroarea nu este evidentă şi semnificativă.”
Art. 52
(1) Persoana care se consideră lezată de prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor fapte neadevărate sau informaţii eronate, denumită în continuare solicitant, poate cere radiodifuzorului, în termen de cel mult 15 zile de la data difuzării acestuia, revizionarea sau reaudierea programului în cauză.
(2) Radiodifuzorul are obligaţia de a asigura accesul la revizionarea ori la reaudierea programului în termen de 24 de ore de la data primirii unei solicitări scrise, fie direct, la sediul radiodifuzorului, fie indirect, prin înmânarea unei copii video sau audio, după caz.
Art. 53 (1) În termen de cel mult 15 zile de la data difuzării emisiunii în care s-a produs lezarea, solicitantul unui drept la replică sau la rectificare va transmite în scris, la sediul postului care a difuzat programul incriminat, o cerere care va conţine, după caz, următoarele:
a) numele şi adresa acestuia, numărul de telefon sau coordonatele oricărui alt mijloc care să facă posibilă contactarea sa rapidă şi eficientă;
b) denumirea emisiunii şi data difuzării;
c) faptele neadevărate pentru care se solicită dreptul la replică sau informaţiile eronate pentru care se solicită rectificarea;
d) motivarea cererii; e) textul replicii, care trebuie să se refere numai la faptele neadevărate contestate.
Art. 54
(1) Cererea de drept la replică/rectificare va fi înregistrată de radiodifuzor, cu precizarea datei şi orei primirii, iar solicitantului i se va înmâna o dovadă scrisă în acest sens.
(2) În cazul în care radiodifuzorul refuză să înregistreze cererea, solicitantul se poate adresa direct Consiliului Naţional al Audiovizualului, denumit în continuare Consiliul, în termen de cel mult 30 de zile de la data difuzării programului care a produs lezarea.
Art. 55
(1) Radiodifuzorul poate refuza exercitarea dreptului la replică sau la rectificare în următoarele situaţii: a) cererea nu a fost trimisă în termenul şi în condiţiile prevăzute la art. 53; b) radiodifuzorul deţine dovezi care probează adevărul faptelor prezentate sau, după caz, este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute la art. 50 şi art. 51 alin.
(2); c) lungimea textului replicii depăşeşte cu mult necesarul dreptului la replică şi persoana lezată nu acceptă scurtarea textului.
Art. 56
(1) În termen de două zile de la primirea cererii, radiodifuzorul este obligat să comunice, în scris, solicitantului fie ziua şi ora difuzării dreptului la replică sau a rectificării, fie motivul refuzului.
(2) Refuzul motivat va preciza în mod obligatoriu posibilitatea solicitantului de a se adresa Consiliului în termen de cel mult 30 de zile de la data difuzării programului care a produs lezarea.
Art. 57
(1) Dreptul la replică va fi difuzat gratuit, fără comentarii ale radiodifuzorului, în termen de maximum 3 zile de la data aprobării cererii, în aceleaşi condiţii în care drepturile sau interesele legitime ale persoanei au fost lezate: în cadrul aceluiaşi interval orar, al aceleiaşi emisiuni, în limitele aceleiaşi durate şi cu precizarea emisiunii în care s-a produs lezarea.
(2) Dacă următoarea ediţie a emisiunii în care s-a produs lezarea este programată într-un termen mai lung de 7 zile, calculat de la data aprobării cererii, dreptul la replică se difuzează în maximum 3 zile de la această dată, în acelaşi interval orar şi cu precizarea emisiunii în care s-a produs lezarea.
(3) Dreptul la replică se exercită fie prin difuzarea pe post a intervenţiei directe a persoanei lezate, fie prin difuzarea unei înregistrări realizate de radiodifuzor sau de solicitant; înregistrarea realizată de solicitant trebuie să corespundă standardelor tehnice utilizate de radiodifuzor.
(4) În situaţia în care solicitantul este de acord, dreptul la replică poate fi difuzat şi sub forma unui text scris.
Art. 58 (1) Dreptul la rectificare se exercită prin difuzarea gratuită pe post, în termen de maximum 3 zile de la data aprobării cererii, în acelaşi interval orar, a unor precizări prin care radiodifuzorul corectează informaţiile eronate care au produs lezarea, menţionând emisiunea în care au fost prezentate informaţiile eronate şi data difuzării ei.
(2) Forma rectificării trebuie convenită în prealabil cu persoana lezată.
În concluzie, considerăm că atât titlul materialului de presă la adresa căruia solicităm publicarea dreptului la replică, cât și informațiile prezentate în cuprinsul acestuia sunt tendențioase, nedocumentate și de natură a induce în eroare cititorii.
Vă stăm la dispoziție pentru orice informații pe acest subiect și vă rugăm, ori de câte ori situația o impune, să solicitați și punctul de vedere al organizației noastre, potrivit regulilor/cutumelor deontologice.
Vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru înțelegere.
ASOCIAȚIA THE NEW PAGAN DAWN
prin PREȘEDINTE,
Pr. Olteanu Cosmin
prin PURTĂTOR DE CUVÂNT,
Teodora Paul