A venit si a trecut Duminica Floriilor, preludiu la Saptamana Mare si la Sarbatoarea Pascala. În ziua de Florii, vezi pe strazi oameni iesind de la biserica, purtand in maini ramuri si coronite de salcie. Nu putini sunt cei ce duc buchete de flori ori o cutie cu un tort. Este vremea bucuriei, dar si a milosteniei. De aceea, in cate o piateta sau la un colt de strada, un cersetor intinde mana dupa cativa banuti.
In aceasta perioada, galantarele magazinelor alimentare sunt mai mult ca oricand, incarcate cu marfa: oua vopsite, de gaina si de prepelita, drob de miel, specialitati de carne si de branza autohtone sau venite de peste mari si tari, pasca, prajituri, cozonaci, vinuri si bauturi fine. În piete, troneaza fructe si legume, flori si decoratiuni pentru Florii ori pentru masa de Paste. Liliacul, garoafele si margaritarul au acum cel mai mare succes la public. Un corn al abundentei revarsat cu ocazia acestei sarbatori!
De Paste la sfarsitul anilor 80
Vorbind deschis, ce mare diferenta este intre praznuirea aceasta a Pastelui si cea din vremurile mai putin favorabile, de la sfarsitul anilor 80! Zile libere nu erau cu aceasta ocazie, iar de multe ori, in duminica de Paste, angajatii erau chemati la serviciu, iar elevii si studentii la scoala, pentru munca voluntara. In caz ca aveai masina si varianta cu voluntariatul nu se intampla, iti faceai din timp socoteala daca de Paste este duminica in care circula cei care au numar de inmatriculare cu sot sau fara sot. Norocosii ce aveau liber pe sosea si benzina in rezervor, data pe ratie, puteau iesi de Paste la iarba verde ori pe la rudele aflate la tara.
In oras sau la tara, oamenii intampinau Pastele dupa ce mai intai facusera curatenia de primavara. Nici pentru aceasta nu ti se lasau prea multe variante: “Dero” si “Tix” erau ajutoarele de nadejde in gospodarie. Spalai geamurile si perdelele si apoi aburcai covoarele pe batatorul din fata blocului. Le bateai, dupa care le luai cu maturica sau cu peria si cam asta era totul.
Masa de Paste
Masa de Paste
Inainte de 89, de Paste si de Craciun se vedea cel mai bine inventivitatea romanului de rand in materie de arta culinara. Fiecare se lupta cum stia el mai bine sa obtina o ciozvarta de miel, pe care o impartea meticulos, in asa fel incat sa ajunga si de ciorba, si de friptura, si de stufat. Iar daca nu reusea sa aiba carne, nu era bai. Caci lua de la “Alimentara” cateva conserve de pate de ficat pe care le amesteca bine cu o cana de orez fiert si un ou batut, le adauga verdeata si le cocea in forma. Şi uite-asa, rezulta traditionalul drob.
La dulciuri, era mai usor. Stateai pe la cozi si mai adunai niscaiva zahar si margarina, cu care preparai un tort de biscuiti. Cine facea rost de foi de placinta, le aseza evantai in tava si rasturna peste ele cateva borcane de iaurt. Compozitia se introducea in cuptor si se obtinea un “nechezol” servit pe post de placinta cu branza.
In capitala, se mai gaseau de cumparat in perioada Pastelui, pe la cofetariile de fite gen “Bucuresti”, “Turn”, “Scala” ori “Ambasador”, bomboane fondante cu gust de sapun si trufe de ciocolata clisoase, iar cine avea bafta, prindea ciocolata chinezeasca cu gust de malai. Şi fiindca mancarea cere si ceva de baut, exista bere “Grivita” si vin varsat si imbuteliat, care se cumpara de la Gostat. Ca bautura racoritoare magazinele ofereau “Quick Cola”, un fel de apa diluat colorata, cu un vag gust dulce.
Doua ore la televizor
Ouale de Paste, romanul le aduna cum aduni banii in pusculita, carton cu carton, irosindu-si timpul pe la randuri. Odata achizitionate, daca aveai ceva de prisos, iti faceai pomana si mai daruiai din ele pe la rudele si prietenii mai putin norocosi. Ouale se vopseau cu carmin ambalat in plicuri cumparate de la “Alimentara”. Cei mai indemanatici lipeau pe oul nevopsit o frunza de patrunjel si il imbracau intr-un ciorap nou, apoi il varau in recipientul cu vopsea. Cand il scoteau de acolo, oul era tot colorat, iar locul unde fusese frunza de patrunjel, ramas necolorat, forma un model. Daca aveai de unde, faceai rost de pelin proaspat, cu care imbracai platoul pe care aranjai ouale de Paste. Pana ajungeau sa fie mancate, acestea serveau ca unica decoratiune dedicata Sarbatorii Pascale.
La televizor, aveai de Paste program seara, intre opt si zece. Acesta nu se deosebea cu nimic de cel difuzat zi de zi. Uneori, mai scapa cate un film de cinemateca, dar de obicei, vedeai emisiuni dedicate realizarilor din industrie si agricultura. Un comentator cu voce grava, hotarata si severa te informa cu privire la indeplinirea planului cincinal, despre cantitatea de grau boabe la hectar, despre masinile si uneltele faurite in fabricile si uzinele statului. A doua zi, mergeai la serviciu ori la scoala, ciocneai un ou cu colegii si asteptai Pastele urmator.
“Incepem sa patimim”
S-au scurs ani multi de cand romanii s-au obisnuit sa sarbatoreasca Pastele in libertate si belsug. Cei mai tineri nu stiu mai nimic despre stilul in care se petrecea de aceasta sarbatoare in perioada comunista. Oamenii au acum de toate pe masa si multe posibilitati de distractie. Unii fac Pastele acasa, in mijlocul familiei, altii la restaurant sau in club, iar altii isi iau o minivacanta si pleaca in tara sau in strainatate. Cu totii se simt bine, se distreaza, se bucura de ceea ce au. Dar pana sa vina Pastele, mai este de trecut Saptamana Patimilor. Despre ea discutau in Duminica Floriilor din acest an, doua vanzatoare dintr-un supermarket:
– Este Saptamana Patimilor, spunea una. Incepem sa ne destrabalam.
– Nu, i-a raspuns cealalta. Incepem sa patimim.
Si amandoua au izbucnit in ras.
Corina Diamanta Lupu