ANAF anunta ca persoanele care depaşesc în total 183 de zile de şedere în strainatate, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive, au obligaţia completarii şi depunerii formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la plecarea din Romania”.
De asemenea, persoanele fizice sosite în Romania care au o şedere în statul roman pe o perioada sau mai multe perioade care depaşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive au obligaţia completarii formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenţei fiscale a persoanei fizice la sosirea în Romania”.
Nu primesc amenda de la ANAF cei plecați înainte de 1 ianuarie 2018 în strainatate, pentru nedeclararea domiciliului fiscal în afara țarii
„Obligaţia depunerii Chestionarelor pentru stabilirea rezidenţei fiscale atat la plecarea din Romania cat şi la sosirea în Romania este reglementata de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1099/2016 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidenţa în Romania a persoanelor fizice”, afirma ANAF.
Începand cu prima zi a anului 2018 neîndeplinirea acesteia poate fi amendata cu sume cuprinse între 50 și 100 de lei, conform Ordonanței Guvernului nr. 30/2017.
Amenzile prevazute în ordinul ministrului finanțelor care cere cetațenilor stabiliți în strainatate sa își declare domiciulul fiscal pentru a evita dubla impunere vor fi aplicabile doar celor care parasesc țara dupa 1 ianuarie 2018.
Ce documente poate cere Fiscul?
Urmare a depunerii chestionarelor, organul fiscal analizeaza situaţia concreta a persoanei fizice, luand în considerare prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri sau prevederile Codului fiscal, dupa caz, precum şi documentaţia prezentata de contribuabili în vederea stabilirii rezidenţei fiscale.
În ceea ce priveşte documentele justificative, ANAF menţioneaza ca, organul fiscal poate solicita şi alte documente pe care le considera relevante pentru stabilirea rezidenţei fiscale.
Referitor la documentele justificative, Fiscul precizeaza ca acestea trebuie depuse în limba romana, avand în vedere ca limba oficiala în administraţia fiscala din Romania este limba romana, astfel ca orice document sau înscris care se prezinta Agenţiei fiscale trebuie sa fie însoţite de traduceri în limba romana certificate de traducatori autorizaţi.
Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala informeaza contribuabilii ca realizeaza schimb reciproc de informaţii cu diverse state
În ceea ce priveşte schimbul automat dintre Romania şi statele Non-EU, acesta se realizeaza în baza Convenţiilor pentru evitarea dublei impuneri, pentru prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitul pe venit şi pe capital care se încheie cu fiecare jurisdicţie în parte.
Avand în vedere cele mai sus menţionate, Fiscul invita contribuabilii care primesc solicitari de a se prezenta la organele fiscale de a da curs acestora şi de a clarifica aspectele ce le sunt comunicate, pentru a evita dubla impunere şi a stabili statul care are dreptul de impunere a veniturilor realizate, conform prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri şi a Codului fiscal.
Va supunem atenției, un ghid oficial publicat de ANAF, ghid ce se adreseaza persoanelor fizice rezidente/nerezidente, care parasesc/sosesc în Romania, și în cazul carora este necesara stabilirea/modificarea rezidenței fiscale, respectiv impozitarea veniturilor obținute.
Pensiile românilor care au muncit în străinătate
Potrivit Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, România este obligată să recunoască drept vechime în muncă perioada desfăşurată de o persoană în ţările membre U.E. Pentru a dovedi faptul că au lucrat în străinătate, românii au nevoie de actele originale emise de unităţile la care s-a desfăşurat activitatea.
„Regulamentul (UE) Nr.492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii, care este direct aplicabil şi României, reglementează libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii.
Regulamentul prevede înlăturarea obstacolelor în calea mobilităţii lucrătorilor. În temeiul prevederilor privind exercitarea muncii şi egalitatea de tratament din Regulamentul Nr.492/2011, la art. 7 se stipulează că lucrătorul cetăţean al unui stat membru nu poate fi tratat diferit, pe teritoriul celorlalte state membre, faţă de lucrătorii naţionali, în ceea ce priveşte munca şi avantajele sociale şi fiscale”, se arată pe site-ul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale.
Potrivit aceleiaşi surse, este foarte important ca aceia care vor să le fie recunoscută vechimea în muncă pentru o perioadă lucrată într-un stat membru UE să deţină documente originale. „Perioadele lucrate se dovedesc cu actele originale emise de unităţile la care s-a desfăşurat activitatea”, atrag atenţia reprezentanţii Ministerului Muncii.
Impozitul pe venit în străinătate
Nu există norme valabile la nivel european referitoare la impozitarea veniturilor obținute de persoanele care lucrează sau petrec o parte din timp în altă țară din UE.
Totuși, țara în care aveți domiciliul fiscal vă poate impozita, în general, totalitatea veniturilor (obținute din muncă sau din alte surse). Este vorba despre salarii, pensii, prestații, venituri generate de proprietăți sau de alte surse, profituri obținute din vânzarea de proprietăți, peste tot în lume.
Fiecare țară are propria definiție a domiciliului fiscal. Cu toate acestea:
se consideră, în general, că aveți domiciliul fiscal în țara în care petreceți mai mult de 6 luni pe an
dacă petreceți mai puțin de 6 luni pe an în altă țară din UE, în mod normal vă păstrați domiciliul fiscal în țara de origine.
Dubla reședință
În unele cazuri, două țări vă pot considera rezident fiscal în același timp și ambele v-ar putea impozita veniturile obținute la nivel mondial. Din fericire, multe țări au încheiat acorduri privind dubla impozitarefrdeen, care permit stabilirea țării în care aveți domiciliul fiscal.
Dacă acordul nu oferă o soluție sau cazul dumneavoastră este deosebit de complicat, contactați autoritățile fiscalefrdeen dintr-una sau din ambele țări și cereți-le să clarifice situația.
Lucrători detașați/ persoane aflate în căutarea unui loc de muncă
În unele cazuri, dacă sunteți lucrător detașat în străinătate pe o perioadă limitată de timp sau persoană aflată în căutarea unui loc de muncă în străinătate, se poate considera că aveți domiciliul fiscal și, prin urmare, obligația de a plăti impozit în țara de origine, chiar dacă petreceți mai mult de 6 luni în străinătate, atâta timp cât aveți o reședință permanentă în țara de origine și legături economice și personale puternice cu țara respectivă. Contactați autoritățile fiscalefrdeen pentru a verifica ce norme vi se aplică.
Într-un astfel de caz, țara gazdă poate, de asemenea, să vă impoziteze – de exemplu, angajatorul local poate să deducă impozitele din remunerația dumneavoastră, în momentul efectuării plății.
În plus, indiferent dacă rămâneți sau nu rezident al țării de origine, aceasta vă poate impozita veniturile obținute acolo (de exemplu, veniturile generate de proprietățile imobiliare).
În aceste cazuri, există modalități de evitare a dublei impozitări . Asigurați-vă că veniturile nu vă sunt impozitate de două ori, dacă nu este nevoie.
Domiciliul fiscal fictiv
Potrivit unor acorduri privind dubla impozitarefrdeen , țara în care vă obțineți totalitatea sau cvasitotalitatea veniturilor vă va trata ca și cum ați avea domiciliul fiscal pe teritoriul său, chiar dacă nu locuiți acolo. Unele țări le acordă acest statut de rezident fiscal fictiv lucrătorilor transfrontalieri .
În baza legislației UE, fiecare țară dispune totuși de o anumită libertate în interpretarea noțiunii de „cvasitotalitate” a veniturilor obținute. În orice caz, indiferent dacă țara în care vă obțineți totalitatea sau cvasitotalitatea veniturilor vă consideră sau nu rezident fiscal, aceasta va avea obligația de a vă acorda aceleași prestații și scutiri de taxe ca și rezidenților.
Desigur, dacă beneficiați de toate prestațiile acordate în țara în care lucrați, nu vă puteți aștepta să beneficiați și de prestațiile sau scutirile la care au dreptul rezidenții țării în care locuiți. Nu uitați că autoritățile fiscale comunică între ele pentru a se asigura că nu beneficiați de două ori de aceleași prestații și scutiri.
Egalitate de tratament
În conformitate cu normele europene, indiferent de țara UE în care aveți domiciliul fiscal, ar trebui să vi se aplice aceeași modalitate de impozitare ca și cetățenilor țării respective. De exemplu, în țara în care aveți domiciliul fiscal sau în care vă obțineți totalitatea sau cea mai mare parte a veniturilor, veți avea dreptul la:
-toate prestațiile familiale și deducerile fiscale pentru cheltuielile ocazionate de creșterea copiilor, chiar dacă acestea au fost efectuate în altă țară din UE
-toate deducerile fiscale pentru dobânda ipotecară, chiar și pentru o casă pe care o dețineți în altă țară din UE
-prezentarea unei declarații fiscale comune (împreună cu soțul/ soția), dacă această opțiune există în țara respectivă.
Dacă vă simțiți discriminat, puteți solicita consiliere personalizată.