Homosexualitatea la romani: niste perversi, dom`le!

imi amintesc de faptul ca mama era tot timpul cu cartea-n mana, ca era dimineata sau seara, se delecta citind carti de diferite feluri, inainte sau dupa programul de munca. Ba chiar mai mult, tin minte ca si la serviciu isi lua cartile dupa ea, iar atunci cand avea timp, se delecta cu miile de randuri asternute pe hartie, chiar la locul de munca. Cum nu a fost si nu este o femeie cu preconceptii si subiecte tabu, tanara mama a gasit oportun sa citeasca si carti ce abordau educatia sexuala, printre care si Educatia relatiilor dintre sexe – pregatirea tineretului pentru viata de familie, scrisa de Dr. Mihai Peteanu, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti – 1973.

Analizand data cumpararii cartii, asa cum este scrisa pe coperta, sigur nu a fost achizitia mamei, ca ea era mult prea mica pentru a se duce la librarie sa ceara asa ceva, iar pe alta parte, nici nu i-ar fi vandut cineva o carte de genul asta unui copil de 6 ani, dar in fine. Cel mai probabil a primit-o de la cineva mult mai tarziu, cand s-a pus la casa ei si a inceput negocierile conceperii celor doi plozi.

Partea cea mai importanta este ca mama s-a ghidat mult timp, probabil, si dupa aceasta carte, pe care ulterior, odata cu trecerea anilor, am ajuns sa o citesc si eu, gasind-o prin biblioteca familiei. Și poate ca acum ceva ani, cand accesul la informatiei era mult mai retrictionat, lucrurile le vedeam diferit, in sensul ca as fi dat mai mult crezare tuturor prostiilor pe care le gasim in carti, cum este si cazul de fata.

De fapt, unde doream sa ajung? La faptul ca, la un moment, citind carte cu pricina am dat peste niste tampenii de zile mari, cum si-n ziua de azi ti-e dat sa mai auzi, doar ca nu din gura unor doctori, prin care se indoctrina populatia cu faptul ca homosexualitatea este o boala, dupa cum reiese din frazele pe care le puteti vedea chiar voi in urmatoarea poza.

Trebuie precizat ca da, homosexualitatea fost considerata multa vreme o boala, insa a fost scoasa din lista bolilor mintale inca din anul 1973, chiar anul in care a fost editata cartea, insa regimul de atunci nu a gasit de cuviinta sa admita schimbarea. Și nu a scos-o cineva ca asa a vrut el, ci in urma unor studii care nu au reusit sa dovedeasca vreo clipa ca aceasta orientare sexuala este boala.

Dar indepartandu-ne de chestiile oarecum tehnice, eu am crescut intr-un mediu social si educativ prielnic, cu valori si principii, fara scandaluri sau abuzuri din partea cuiva, fara a fi expus la traume sau alte d-astea, si tot sunt gay.

Ideea este ca indiferent de ce prostii debitau unii si cat incercau sa ne clasifice ca bolnavi, suferind de anomalii sexuale (abateri patologice grave), mama tot m-a iubit, m-a sustinut si m-a inteles, iar pentru asta ii multumesc.

Nici DEX-ul nu este mai prietenos comunitatii LGBT, acesta considerand homosexualitatea ca fiind o perversiune sexuala, care perversiune sexuala este pedepsita de Codul Penal conform art.201

Atunci, in acest caz, legiuitorul roman se contrazice singur: Pai daca am abrogat art. 200, care incrimina homosexualitatea si deci, prin acesta s-au legalizat practicile homosexuale, care vedem ca sunt considerate perversiuni sexuale, de ce ulterior acestea sunt pedepsite? Ceva nu se leaga. O data le legalizezi, o data le pedepsesti. Și da-le dracului, ca sunt articole unul langa altul, chiar daca unul abrogat.

Aceasta situatie este cunoscuta in prezent, iar in Noul Cod Penal, care ar urma sa intre in vigoare in toamna anului 2012, legiuitorul a facut in asa fel incat perversiunea sexuala sa nu mai fie pedepsita, considerand ca sta in libertatea fiecaruia sa faca ce doreste in pat.

Deoarece de-a lungul timpului au existat problematici pe continutul infractiunii de perversiune sexuala in actualul Cod Penal, gasim si un recurs in interesul legii, solutionat de catre inalta Curte si Casatie de Justitie prin Decizia nr. III, din 23 Mai 2005, in care sunt lamurite aspectele referitoare la perversiunile sexuale, indepartand anumite interpretari eronate, dupa cum urmeaza:

Celelalte practici sexuale care, fiziologic, nu sunt apte sa produca orgasm si, deci, nu pot fi considerate “acte sexuale” in acceptiunea legii, constituie acte de perversiune sexuala, cum ar fi mangaierile obscene, fetisismul, voyeurismul, exhibitionismul si bestialitatea.

Prin natura ei, perversiunea sexuala consta in practicarea de acte nefiresti privind viata sexuala, diferite de cele cu caracter homosexual, concretizate in manifestari aberante ale instinctului sexual, prin care nu se urmareste realizarea unui raport sexual, ci doar obtinerea excitatiei sexuale nefinalizate.

In raport cu prevederile art. 201 din Codul penal, perversiunea sexuala viciu, care consta in practicarea de acte lascive, obscene, de lubricitate, in tendinta de a obtine satisfactii ale instinctului sexual in afara a ceea ce este admis ca firesc, este necesar sa intervina reactiunea penala numai atunci cand actele de perversiune sexuala au fost savarsite in public sau au produs scandal public.

Astfel, analizand cele de mai sus, extragem urmatoarele idei:

– perversiunea sexuala nu trebuie sa fie apta sa produca orgasm (ceea ce e aberant)

– nu tin neaparat de latura homosexuala, asa cum considerau inainte instantele. (asta e bine ca s-a clarificat)

– nu se urmareste realizarea unui raport sexual (iar e aberant sa excluzi asta)

– retinem ca trebuie facute in public sau sa fi produs scandal public pentru ca perversiunea sa fie pedepsita.

Pentru cei ce nu stiu, RECURSUL iN INTERESUL LEGII constituie izvor de drept, singurul din practica judiciara romaneasca, si se face atunci cand exista nelamuriri referitoare la aplicarea unor dispozitii, de catre Procurorul General al Romaniei, cat si atunci cand practica instantelor difera in materia acelorasi infractiuni, acestea survenind tot din nelamuriri juridice. Scopul ei este de a crea o practica unitara a instantelor, iar deciziile ICCJ in interesul legii sunt obligatorii, constituind, dupa cum am mai spus, singurul izvor de drept din practica admis in Romania.

Stoicescu A