În cadrul alegerilor europene, cetățenii din țările Uniunii Europene își aleg reprezentanții în calitate de membri ai Parlamentului European (europarlamentari). La fiecare cinci ani, cetățenii din Uniunea Europeană aleg membrii Parlamentului European.

În 2024, vor fi aleși 720 de eurodeputați. Numărul de eurodeputați este stabilit înainte de fiecare alegere. Numărul total nu poate depăși 750, plus președintele. În prezent, există 705 eurodeputați.


Alegerile sunt ținute de partide politice naționale, dar odată ce europarlamentarii sunt aleși, majoritatea aleg să facă parte din grupuri politice transnaționale. Majoritatea partidelor naționale sunt afiliate la un partid politic de nivel european.


Parlamentul European este singura adunare transnațională aleasă în mod direct din lume. Membrii Parlamentului European reprezintă interesele cetățenilor UE la nivel european.

În cadrul referendumului organizat în Regatul Unit în 2016, o majoritate a votat în favoarea retragerii Regatului Unit din UE, iar Regatul Unit a notificat Consiliului European intenția sa de a se retrage din UE.

În consecință, pentru cetățenii britanici, pierderea statutului de cetățean al Uniunii Europene și în consecință, pierderea drepturilor legate de acest statut, este o consecință automată a deciziei suverană luată de Regatul Unit de a se retrage din Uniunea Europeană.

Reprezentanții Regatului Unit și ai UE au semnat ulterior acordul de retragere Brexit acordului de retragere la 24 ianuarie 2020.


Brexitul s-a încheiat, iar unele dintre consecințele sale juridice pentru cetățenii britanici apar într-un ritm foarte lent în presa britanică.

Două grupuri distincte de britanici – unul reprezentând unii britanici din Regatul Unit, C-499/21 P (Silver și alții/Consiliul), iar celălalt reprezentând unii britanici stabiliți în Uniunea Europeană, C-501/21 P (Shindler și alții/Consiliul European) – au încercat prin toate metodele legale să își păstreze drepturile din UE după Brexit.


Respingerea definitivă a acțiunilor introduse de cetățenii britanici care contestă pierderea drepturilor lor de cetățeni UE ca urmare a Brexit-ului.


Pierderea statutului de cetățean al Uniunii Europene și, în consecință, pierderea drepturilor aferente acestuia statut, este o consecință automată a singurei decizii suverane luate de Regatul Unit de a se retrage din Uniunea Europeană, și nu a acordului de retragere sau a deciziei Consiliului de aprobare a acestui acord.


Consiliul UE a aprobat acordul respectiv, în numele UE, prin decizia din 30 ianuarie 2020. În cele din urmă, Regatul Unit s-a retras din UE la 31 ianuarie 2020.

În cadrul a trei acțiuni distincte introduse la Tribunal, cetățeni britanici cu reședința în Regatul Unit și Marea Britanie în diferite state membre au contestat fără succes acordul de retragere Brexit și decizia Consiliului, susținând, printre altele, că aceste acte i-au privat de drepturi pe care le-au exercitat și dobândite în calitate de cetățeni ai UE.  Tribunalul a respins acțiunile lor, prin ordonanță, ca inadmisibile.

Împreună cu reprezentanții guvernelor din țările UE, deputații europeni elaborează și decid asupra noilor legi care influențează toate aspectele vieții în Uniunea Europeană, de la sprijinirea economiei și lupta împotriva sărăciei până la schimbările climatice și securitate.


Comisia Europeană este ramura executivă a UE, responsabilă de propunerea și punerea în aplicare a legislației UE și de gestionarea curentă a UE.

Parlamentul European, care reprezintă interesele cetățenilor UE, și Consiliul, care reprezintă interesele statelor membre, elaborează propunerile Comisiei și, dacă sunt de acord cu acestea, le adoptă.

Deputații europeni pun în centrul atenției subiecte politice, economice și sociale importante și susțin valorile Uniunii Europene: respectul pentru drepturile omului, libertate, democrație, egalitate și statul de drept.


Parlamentul aprobă bugetul UE și controlează modul în care sunt cheltuiți banii. De asemenea, Parlamentul alege președintele Comisiei Europene, numește comisarii acesteia și îi obligă să dea socoteală.

Gestionarea alegerilor depinde de fiecare țară în parte, dar există câteva principii comune pe care trebuie să le aplice.

  • Alegerile au loc pe parcursul a patru zile, de joi până duminică.
  • Numărul de europarlamentari aleși din partea unui partid politic este proporțional cu numărul de voturi primite.
  • Cetățenii UE care au reședința într-o altă țară din UE pot vota și candida în această țară.
  • Fiecare cetățean poate vota o singură dată.

Numărul de deputați europeni aleși din fiecare țară UE este stabilit înainte de fiecare alegere și se bazează pe principiul proporționalității degresive, ceea ce înseamnă că fiecare deputat european dintr-o țară mai mare reprezintă mai mulți oameni decât un deputat european dintr-o țară mai mică.


Numărul minim de eurodeputați din orice țară este de șase, iar numărul maxim este de 96.

Deputații europeni aleși lucrează pentru a forma grupuri politice. În cadrul primei sesiuni plenare în care se reunesc toți deputații, noul Parlament își alege un președinte.

Într-o sesiune ulterioară, Parlamentul va alege noul președinte al Comisiei Europene și, ulterior, va examina și aproba întregul Colegiu al comisarilor.

Leave A Reply