Sunt o tanara de 24 de ani si locuiesc in Bucuresti. Ma preocupa ziua de maine. A mea, a celorlalti. Ma preocupa faptul daca nu cumva diplomele celor doua facultati la care studiez vor impodobi frumos biblioteca mea, fara a avea vreo alta valoare. Sigur ca nu sunt singura care isi framanta mintea cu astfel de intrebri. Incotro ne indreptam? Ce sanse avem noi, tinerii din Romania?
Se spune ca noi suntem viitorul acestei tari dar parca nu ne sprijina nimeni astfel incat afirmaia aceasta sa devina si realitate. Cand merg la cursuri, aceleasi subiecte le dezbatem: ce faci dupa ce termini? lucrezi undeva? unde e mai bine?
Cei mai norocosi, cu prin sus-pusi nu se sinchisesc de astfel de probleme. “Oricum ar fi, tata rezolva” ar spune ei. Da, cand ai sunt de acord, dar daca nu-i ai, ce te faci?
Mare noroc cu plecarea la munca in strinatate. Asta pare sa “salveze” pe multa lume, mai ales pe bieti. In timp ce ma intorceam acasa, ma gandeam ce usor si parasesc unii tara. E trist sa vad acest lucru, si nici nu sunt de acord, intrucat intotdeauna am crezut despre Romania ca are tot ce-i trebuie si singurul moment in care ar trebui sa pleci , sa fie cel cand vorbim despre vacanta. Din pacate, cei care se afla la conducerea tarii sunt prea ocupati cu a isi construi a cincea (sau mai mult?!) vila la mare, sa-si cumpere ultimul tip de masina sau sa-si duc amanta(ele) la o cina romantica in Paris, ce sa mai gestioneze cu responsabilitate si contiinciozitate resursele tarii. Dar acesta este un alt subiect.
Se spune ca Romania are 22 milioane de locuitori (cifra nu s-a mai schimbat, e vesnic aceiasi?!) dar oare cati mai suntem cu adevarat? Ca un facut al sortii, chiar cei care conduc tara ne fac sa ne orientam spre alte orizonturi si sa spunem un DA! mare cand ne ajunge in maini o oportunitate de a lucra in afara si avand in vedere ce salarii se ofer, doar daca esti vreun patriot infocat, nu accepti. Personal, cred ca e o mare risipa ce se intampla pentru in noi, tinerii acestei tari, se afla un potenial extraordinar si viitorul generatiilor urmatoare. Batranii i-au vazut de mult drumul vietii, si doar cei care nu s-au resemnat total, mai incearca sa lupte pentru ziua de maine. Insa cei mai multi, bucurosi ca (mai) au o pensie care sa le sustin existenta, spera la ziua cand vor trece in lumea de dincolo. Acolo ei stiu sigur ca nu exista vreun guvern nebun cum e cel din Romania, care sa-i ceara taxa pana si pe radio-ul la care asculti stirile de la ora 17. Probabil ca stimabilul tovars Ceausescu se rasusceste in mormant, vzand toate acestea. Imi place mult sa ascult povestile adevarate pe care le spun inaintasii mei, legate de acea perioada: Dom`le, nu aveai condiii ca acum, lumea era mai serioasa, nu se auzeau atat de multe cum se aud acum, si un lucru era sigur: toata lumea avea de lucru! Nu se punea problema. Imediat daca terminai o facultate, erai repartizat pe un post. Ca acum, cand stau bietii copii cu diploma la brate si nu ii intreab nimeni nimic.
Da, asta este cu totul altceva. Faceai o facultate numai de drag, caci stiai ca vei ocupa un post dupa absolvire. Of, ce vremuri! Acum, zice ca e bine, avem democratie dar daca tot stai cu diploma in vitrina, cui ii folosete?
Crina Istrate