ROMÂNIA: MARTIRII ŞI SUPRAVIEŢUITORII DIN COMUNISM

Comuniștii au insistat să interzică gândirea liberă, mișcarea liberă și libertatea cuvântului
Comuniștii au insistat să interzică gândirea liberă, mișcarea liberă și libertatea cuvântului

În 2017 se împlinesc 100 de ani de când comunismul s-a înripat pe banii Occidentului, bazat pe sistemul elitist al Occidentului (eugenics) de a distruge oamenii și națiunile inconvenabile dictaturilor național-socialiste și democratic-socialiste și prin acțiunile de grotescă barbarie a sălbaticilor din Est (rușii, chinezii, coreenii, ș.a.).

Pentru poporul român a însemnat sfârtecarea unității daco-romane dintre Nistru și Tisa, genociduri, deportări, gulaguri, pușcării și moartea a peste 10% din populația daco-romană a vechii Dacii.

În plus, a însemnat deformare, amnezie și înlocuirea valorilor autentice românești cu împărțirea în „limbi și etnii” fanteziste (limbile „moldovenească” – între Nistru și Prut – cu „valahă” din
Balcani), și redenumirea monștrilor… în eroi (Ceaușescu, Lenin, Stalin, Partidul Comunist/Socialist, naționalizare, tribunalul poporului, origine sănătoasă, etc.). Copii și adulți au murit din lipsa îngrijirii medicale, a foamei, a frigului, a serviciilor sociale criminale în „raiul proletar,” cu milioanele, în acești 100 de ani, când guvernul comunist aresta și omora lent sau brutal populațiile civile, în timp ce țările capitaliste au ajuns să dea asigurări medicale, libertate de mișcare, încurajarea clasei mijlocii, maximalizarea de benecii pentru inventatori și, în general, au creat destinații de invidiat pentru refugiații din țările (neo)comuniste.

Comuniștii au insistat să interzică gândirea liberă, mișcarea liberă și libertatea cuvântului și de acțiune la populațiile subjugate, până când au fost îndepărtați și după omorârea masivă a luptătorilor pentru libertate.
Comunismul este o mișcare satanistă, după cum pastorul și supraviețuitorul pușcăriilor comuniste, Richard Wurmbrand, a detaliat în cartea sa, „Marx și Satana”. Scopul satanismului este
sacriciul de vieți umane lui Lucifer. În timp ce în Creștinism, Iisus s-a sacricat pentru oameni, în satanism se așteaptă sacricarea oamenilor lui Lucifer. Sub egida ateismului, comunismul a folosit simbolurile satanice, precum cel al stelei roșii, falsul Mesia (Lenin), falsul mormânt „sfânt” (mumia lui Lenin din Kremlin) și distrugerea de locașuri religioase cu coruperea celor care au supraviețuit în numele „clasei muncitoare” (în special a locașurilor creșține).

Pentru că satanismul solicită de la credincioșii săi „ordine prin haos” și sadism, sacriciul de tip genocid de vieți umane este o constantă, precedată de abuz mintal, emotiv, zic/sexual, dus
până la exacerbare. Astfel, vedem ceremonii satanice de „reeducare” a oamenilor pe sistem satanic, de la pușcăriile și gulagurile comuniste („fenomenul Pitești”), la școlile cu îndoctrinare bazată pe ură, turnătorie și îndoctrinarea spre genocid a copiilor, a adolescenților și a adulților, sub titulatura inocentă de „revoluție.”

Or revoluție/revolver înseamnă întoarcerea cu fundul în sus a omenirii, care implică, înainte de orice, distrugere. Mai puțin cunoscut este faptul că și naziștii lui Hitler, ca și comuniștii lui Stalin și Mao, au folosit etichete simpliste pentru oamenii pe care au vrut să-i distrugă, numindu-i „inferiori” și „dușmani.” Atât Hitler, cât și dictatorii comuniști s-au inspirat din
lucrările bazate pe falsele biologii și sociologii ale lui Karl Marx .Iar Karl Marx a venit dintr-o familie satanică și a aplicat strategia de minciună: „cea mai bună strategie a diavolului este să ne
convingă că nu există” (ateismul). Scrierile, agenda, și acțiunile generate de scrierile sale au arătat în schimb exact opusul: comunismul este un cult satanic bazat pe sacriciu.

Occidentul nu numai că tace, dar îi protejează pe comuniști și pe crimele lor, etichetându-i nici mai mult nici mai puțin decât ca „eliberatori”. Băncile globaliste au nanțat și protat după
crimele comuniste, de la Lenin la China comunistă a anului 2017. Guvernele, companiile și elitele miliardarilor din Vest au făcut pact cu și au protat din crimele comunismului în mod
continuu. Din cauza acestor interese, Vestul laudă pe comuniști, minimalizează, neagă și/sau le acuză pe înseși victimele comuniștilor de crimele comuniștilor. Mai mult, produc
maculatură de predare la copiii din școlile din Vest despre „communism”, prezentându-l în termeni de povestioare, de tipul cărțuliilor gen „micul leninist” ale anilor ’50 din secolul trecut,
publicate în țările ocupate de comuniști.

Pentru adolescenți au creat moda „communist chic”, în care este un lucru „modern” de a purta simboluri cu secera și ciocanul, sau alte însemne comuniste, de la chiloții de damă, la tricouri și ca nume de baruri și băuturi alcoolice.
Casa Albă a lui Obama a considerat normal să aibă globuri de Crăciun cu fața ucigașului Mao. Iar americanii au ridicat statuie lui Stalin în același an când Gruzia demola statuile acestui
psihopat ucigaș.
A fost surprinzător să văd zilele trecute câteva panouri uriașe la Times Square, în New-York, cu așe care comemorau victimele comuniștilor de-a lungul celor 100 de ani de dominație, inclusiv
informând trecătorii că 1:5 indivizi din lume încă trăiește într-o dictatură deschis comunistă (numărul țărilor cu guverne neocomuniste, deghizate drept „democratice’, ridică numărul
omenirii sub dictaturi de stânga la peste 20%). A fost surprinzător nu pentru că nu era normală comemorarea victimelor comuniștilor după 100 de ani de dictatură, ci pentru că aceste panouri s-au așat în aceeași țară unde, la Georgia Stones, este chiar săpată în stâncă intenția de a reduce (distruge) populația pământului la 500,000,000 – deci de a omorî 6.5 miliarde din 7 miliarde.

Rămâne la discreția urmașilor victimelor comuniștilor de a ține candela memoriei sacriciului lor aprinsă în perpetuitate, pentru că „cine uită crimele trecutului este condamnat să le repete.”
Memorie eternă martirilor noștri care au fost persecutați și care au fost sacricați de către mișcarea satanică chemată comunism.

About Gabriel Teodor Gherasim 12 Articles
Tatăl meu a fost fiul unui fermier care a absolvit două universități (Economie și Inginerie). Este un supraviețuitor al regimurilor comuniste și al închisorilor comuniste, care a devenit refugiat politic în Statele Unite ale Americii și care a vorbit pentru libertatea celor care erau încă persecutați. Un fiu iubitor, care a devenit un soț și un părinte iubitor.​Un bărbat care a făcut față încercărilor și vicisitudinilor vieții prin prisma recunoștinței, concentrându-se pe lumânarea care sparge întunericul, mai degrabă decât invers. El a fost și va fi întotdeauna pentru mine personificarea conștiinței și a conștientizării că cei mai mulți oameni își doresc perpetuu să aibă ceva ce sunt deja: iubirea. My father was a farmer’s son who graduated from two universities (Economics and Engineering). He is a survivor of Communist regimes and Communist prisons , who became a political refugee in The United States of America and who spoke out for the freedom of those who were still being persecuted. A loving son, who became a loving husband and parent. ​A man who had dealt with the ordeals and the vicissitudes of life through the prism of gratitude, focusing on the candle breaking the darkness, rather than the other way around. He was and will always be to me the personification of the consciousness and of the realization that most people are in perpetual longing to have something that they already are: Love.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.