Ucraina a solicitat să adere la UE la patru zile după invazia rusă din februarie 2022. Pentru ca un stat să adere la UE, toate statele membre existente trebuie să fie de acord, iar țara respectivă trebuie să îndeplinească anumite criterii.
Această Perspectivă explică modul în care UE a răspuns și care ar fi procesul ca Ucraina să adere.
Cererea Ucrainei
La 28 februarie 2022, președintele Zelensky a semnat o cerere oficială de aderare a Ucrainei la UE. Acesta a fost transmis UE în aceeași zi. Alte două state din fosta Uniune Sovietică, Georgia și Moldova, au depus cereri de aderare la UE pe 3 martie.
Președintele Zelensky a cerut aderarea imediată a Ucrainei la UE, propunând ca acest lucru să se facă în conformitate cu „o nouă procedură specială”.
La 24 martie, Zelensky s-a adresat liderilor UE la reuniunea Consiliului European, cerând tuturor statelor membre să sprijine aderarea Ucrainei.
Cum a răspuns UE?
În ziua în care Ucraina și-a făcut cererea, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că „sunt unul dintre noi și îi dorim să intre”. Dar ea s-a referit și la un proces care ar fi „în timp”. După ce Zelensky s-a adresat Parlamentului European la 1 martie, acesta a cerut UE să depună eforturi pentru a acorda Ucrainei statutul de candidat la UE. Dar aceasta ar fi „pe baza meritului”.
La un summit al liderilor UE din 10-11 martie, statele membre au declarat „Ucraina aparține familiei noastre europene”. Ei au spus că Consiliul UE (miniștrii din fiecare stat membru) a răspuns rapid invitând Comisia Europeană să își prezinte avizul cu privire la cererea Ucrainei. Comisia este brațul executiv al UE care pune în aplicare politicile UE.
Între timp, liderii UE au spus că UE își va aprofunda parteneriatul cu Ucraina și o va sprijini în urmărirea „cărei sale europene”. Liderii UE la reuniunea Consiliului European din 24 martie au reiterat această poziție.
Consiliul a solicitat Comisiei să își prezinte opiniile cu privire la cererile Moldovei și Georgiei.
Cum au reacţionat statele membre UE?
În urma invaziei ruse, președinții Bulgariei, Republicii Cehe, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Slovaciei și Sloveniei au emis o declarație comună prin care cer UE să acorde Ucrainei statutul de „candidat” și să înceapă procesul de negociere pentru aderarea la UE. Alte țări, inclusiv Croația, Ungaria, România și Italia au acordat și ele sprijin.
Alte state membre au adoptat un ton mai prudent. La summitul liderilor din 10-11 martie, președintele Macron al Franței a spus că ar fi nedrept să spunem „niciodată”, dar că deschiderea unei proceduri de aderare cu o țară aflată în război nu este posibilă. Premierul olandez, Mark Rutte, a spus că nu poate exista o „procedură rapidă” și că țările din vestul Europei au fost de acord în acest sens. Ulterior, el a avertizat că acordarea de tratament preferențial Ucrainei ar putea fi o problemă pentru țările din Balcanii de Vest care au aplicații de lungă durată (vezi mai jos).
Franța și Țările de Jos se numără printre statele membre care sunt mai sceptice cu privire la extindere. Franța a propus un proces de aderare mai riguros și se numără printre statele membre preocupate de o deriva către practici nedemocratice în alte state membre care s-au aderat din 2004. Acest lucru a condus, de asemenea, la solicitări mai ample pentru luarea deciziilor la nivelul UE înainte de a accepta extinderea în continuare. În ceea ce privește Ucraina, unele state membre sunt preocupate de corupție, instabilitatea instituțiilor sale și starea economiei sale.
Cum solicită un stat să adere la UE?
Cererile de aderare la UE se depun la Consiliul UE în conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Aderarea la UE este deschisă țărilor europene care respectă anumite valori democratice ale UE, prevăzute la articolul 2 TUE.
Consiliul ia deciziile oficiale privind începerea negocierilor de aderare și admiterea de noi membri. Este nevoie și de acordul Parlamentului European.
Odată depusă o cerere, Comisia Europeană evaluează gradul de aderare. Comisia poate recomanda ca o țară candidată să devină „țară candidată”. Țările candidate trebuie să îndeplinească anumite criterii. Acestea includ instituțiile stabile care garantează democrația, statul de drept și drepturile omului și o economie de piață funcțională. De asemenea, se așteaptă ca aceștia să adere la obiectivele UE privind uniunea politică, economică și monetară.
A deveni o țară candidată este doar începutul procesului de aderare. Comisia poate recomanda statelor solicitante să îndeplinească anumite criterii înainte de a începe negocierile. Negocierile nu pot începe până când toate statele membre sunt de acord că ar trebui.
Procesul de aderare
Negocierile au loc în cadrul unei conferințe interguvernamentale care implică reprezentanți ai statelor membre și ai țării candidate. Candidații trebuie să implementeze sau să se pregătească să implementeze toate standardele și regulile UE înainte de a se alătura. Acestea sunt împărțite în 35 de capitole diferite de politici. Comisia monitorizează progresul în punerea în aplicare a acestor capitole.
Procesul de aderare este lung. Odată ce țările candidate au îndeplinit condițiile de aderare la fiecare capitol de politică, Comisia va recomanda ca aderarea să poată continua. Dar acest lucru va trebui totuși să fie aprobat de Consiliu și Parlamentul European.
Condițiile definitive ale aderării la UE, inclusiv orice aranjamente tranzitorii, sunt apoi stabilite într-un tratat de aderare. Acest lucru trebuie ratificat de țara candidată și de fiecare stat membru al UE, în conformitate cu propriile reguli constituționale.
Pentru statele membre recente, timpul total dintre depunerea cererilor și aderarea efectivă la UE a fost de zece până la doisprezece ani. Odată începute, negocierile durează de obicei de la șase până la opt ani, dar deciziile de a conferi statutul de candidat și de a începe negocierile pot dura, de asemenea, mult timp.
Candidații actuali pentru aderare
Cu toate acestea, progresul pentru actualii candidați la calitatea de membru a fost mai lent. Albania, Republica Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Turcia sunt toate țările candidate.
Negocierile de aderare au început cu Turcia în 2005, dar au înregistrat puține progrese înainte de a stagna complet și par puțin probabil să fie reînviate în viitorul apropiat. Negocierile au început cu Muntenegru în 2012 și Serbia în 2014, dar au înregistrat puține progrese.
Macedoniei de Nord i s-a acordat statutul de candidat în 2005, iar Albaniei în 2014. Comisia a prezentat statelor membre UE proiecte de cadre de negociere pentru ambele țări în 2020. Dar unele state membre au fost reticente în a da drumul la începutul negocierilor.