Turcia a prezentat următoarea inovație în democrația iliberală: alegeri libere, dar și profund nedrepte.
Pe măsură ce Erdogan intră în al treilea deceniu la putere, experiența turcă este privită ca un manual pentru noile adâncimi în care se pot scufunda autoritarii electorali, folosind fără examinare justificarea “voinței poporului”.
Kurzii din Turcia, care constituie aproximativ 18% din populația țării, s-au prezentat la urne la alegerile prezidențiale și parlamentare din 2023 cu liderul lor cel mai eligibil, Selahattin Demirtas, în închisoare.
Demirtas a candidat la alegerile prezidențiale din 2014, când s-a clasat pe locul al treilea, la doar doi ani după ce partidul său, Partidul Democrat al Poporului (HDP) prokurd, a fost înființat.
Supranumit “Obama kurdul”, Demirtas și-a condus împreună cu partidul său la o performanță electorală impresionantă la alegerile generale din iunie 2015, când HDP a obținut 13% din voturile naționale, marcând astfel prima dată când un partid prokurd a depășit pragul de 10% pentru a intra în parlamentul Turciei.
Kemal Kilicdaroglu a declarat că formațiunea politică a președintelui a mobilizat toate mijloacele statului împotriva acestuia și nu și-a recunoscut în mod explicit înfrângerea.
Observatorii internaționali au declarat luni că, la fel ca și în cazul primului tur de scrutin din 14 mai, părtinirea mass-media și limitele impuse libertății de exprimare au “creat un teren de joc neuniform și au contribuit la un avantaj nejustificat” pentru Erdogan.
Președintele Erdogan a încheiat cu puțin peste 52% din voturi, pe baza unor rezultate neoficiale aproape complete.
Aproape jumătate din electoratul din această țară profund polarizată nu a susținut viziunea sa autoritară asupra Turciei.
Recep Tayyip Erdoğan este un politician turc care a fost o figură proeminentă în politica turcă timp de mulți ani. S-a născut la 26 februarie 1954, în Istanbul, Turcia.
Erdoğan a fost prim-ministru al Turciei din 2003 până în 2014 și a devenit primul președinte ales direct al țării în august 2014. A fost reales președinte în iunie 2018.
Erdoğan și-a început cariera politică în Partidul Islamist al Bunăstarei în anii 1970. Partidul a fost ulterior interzis, iar el a jucat un rol important în formarea succesorului său, Partidul Virtuții. În 2001, după ce Partidul Virtuții a fost de asemenea interzis. Erdoğan a cofondat Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), care se află la putere din 2002.
În timpul mandatului său de prim-ministru și, ulterior, de președinte, Erdoğan a pus în aplicare diverse politici care au avut ca scop consolidarea economiei, a infrastructurii și a poziției internaționale a Turciei. Cu toate acestea, conducerea sa a fost un subiect de controversă atât pe plan intern, cât și internațional.
Guvernul lui Erdoğan s-a confruntat cu critici în ceea ce privește abordarea sa față de drepturile omului, libertatea de exprimare și libertatea presei, existând preocupări legate de creșterea autoritarismului și de erodarea instituțiilor democratice.
Răspunsul guvernului la proteste, cum ar fi protestele din parcul Gezi din 2013 și tentativa de lovitură de stat din 2016, au stârnit îngrijorări în rândul criticilor.
Pe plan internațional, Erdoğan a fost implicat în politica regională, în special în legătură cu războiul civil sirian și cu conflictul cu separatiștii kurzi.
Politica externă a Turciei sub conducerea sa a fost marcată de o poziție mai asertivă, inclusiv prin operațiuni militare în Siria și dispute diplomatice cu diverse țări.
Putin este președinte al Rusiei din 1999, cu o scurtă perioadă de timp ca prim-ministru între 2008 și 2012.
El este liderul partidului Rusia Unită și este cunoscut pentru stilul său puternic de conducere și pentru consolidarea puterii. Putin a pus în aplicare diverse politici pentru a consolida poziția Rusiei pe scena mondială, inclusiv anexarea Crimeei în 2014 și implicarea în conflictul sirian.
El s-a confruntat cu critici pentru modul în care a gestionat problemele legate de drepturile omului și pentru acuzațiile de interferență în alegeri.
În ultimii ani, Erdoğan și Putin au avut o relație complexă, caracterizată atât prin cooperare, cât și prin tensiuni. Ei au colaborat în chestiuni de interes reciproc, cum ar fi cooperarea în domeniul energiei și conflictul sirian, unde au încercat să găsească un teren comun, în ciuda susținerii unor tabere opuse.
Au existat momente de tensiune, în special în ceea ce privește conflictul din Siria, unde Turcia și Rusia au susținut facțiuni diferite. Cu toate acestea, ambii lideri au recunoscut importanța menținerii relațiilor diplomatice și s-au angajat în întâlniri și negocieri periodice pentru a-și aborda diferențele.
🇷🇺📞🇹🇷 Presidents Vladimir #Putin & @RTErdogan spoke over the phone.
Vladimir Putin warmly congratulated Recep Tayyip Erdogan on his reelection as President stressing his strong contribution to the development of Russian-Turkish relations.
🔗 https://t.co/49D0JpHz61 pic.twitter.com/gCpBNvrT3d
— MFA Russia 🇷🇺 (@mfa_russia) May 29, 2023
Recep Tayyip Erdogan a avut o discuție telefonică cu Vladimir Putin. Președintele rus a devenit primul lider mondial pe care Erdogan l-a sunat după ce a fost reales.
Vladimir Putin l-a felicitat călduros pe Recep Tayyip Erdogan pentru realegerea sa în funcția de șef de stat, subliniind contribuția sa importantă la dezvoltarea relațiilor ruso-turce într-o manieră constructivă și reciproc avantajoasă.
A fost remarcat faptul că sprijinul exprimat de poporul turc față de liderul lor deschide perspective suplimentare pentru extinderea cooperării bilaterale practice în diverse domenii. Mulțumind pentru felicitări, Erdogan a confirmat angajamentul său de a continua activitatea comună pe întreaga agendă actuală.