Londra

Proteste violente in Londra

Lunea trecuta primesc un mesaj de la colegul de proiect care imi spune ba nu te duce la periferie ca dau astia foc pe-acolo. La periferie inseamna zona de sud-est a Londrei unde am avut scoala si unde mai merg la biblioteca. Ajung la ICR unde stam (aka o zona rezidentiala in Mayfair ocolita de conflicte) si vad ruland pe toate site-urile de stiri din Londra aceleasi imagini- masini arzand, sticle aruncate, magazine sparte si golite.

Unele materiale difuzate de mai multe ori, ruland încontinuu. Singurele pauze sunt pentru anuntul meteo, cand un tip british care pare ca se scuza balbaie repede ceva despre niste nori, apoi back to the riots. Sunt pusti, pusti de 13-14 ani, mi se spune. A doua zi chestia continua si se extinde. A treia zi continua si se extinde in tara. Internetul se umple de reactii. Unii ii injura pe looteri si acuza parintii. Majoritatea acuza politia ca nu a actionat mai repede cu arme de foc/cordoane de apa. Facebook-ul se umple de comentarii gen- trebuia sa ii impuste din prima zi, nesimtitii dracu. Macar daca ar fi avut si ei un program, o platforma. Da asa??? Macar daca ar fi distrus anumite magazine, nu chiar toate.

Cea mai vehiculata imagine este cea a proprietarului de afacere mica, fara pretentii, care a muncit din greu toata viata, si a carui vitrina este sparta asa cum e sparta si vitrina corporatistului. Lumea ia foc. Ar trebui sa ii trimita pe toti negrii de unde au venit. Proprietarii turci ies in fata magazinelor gata sa-si apere vitrinele, de cateva ori ii pun pe fuga pe rioteri, pe genul pe aicea nu se trece. Toti se plang de reactia politiei, de ce n-au scos pustile din prima. Cateva hahaituri ale romanilor de pe fb, de genul pai la noi daca era ii facea jandarmeria sa curete singuri sticla de pe jos. De asemenea, este acuzata lipsa de coloana vertebrala a pustilor si lacomia lor- revolutie pentru un principiu, pentru o idee, pentru un crez, ok, da asa, ca sa fure o plasma sau o punga de haine, este pur si simplu de netolerat. Dupa cateva vizionari ale acelorasi materiale ma hotarasc sa ma duc in zona unde e scoala, desi toate videourile au plantat in mine o imagine apocaliptica, cu albi taiati si jefuiti de negri, cu autobuze explodand in flacari si vitrine cazand pe tine la orice pas. Ma plimb, stomacul meu de femeie alba imi zice mai degraba stai linistita ca nu e razboiu tau, nu stiu daca sa merg sau nu ”in zona”.

O iau pe langa Mayfair la pas, sa vad cum arata Londra in aceste zile de apocalipsa. Pe langa Buckghingam Palace aceleasi multimi de turisti ca intotdeauna, facand toti un fel de coregrafie imensa a pozelor- in grup de 2/3/4, unul face poza, restul stau la poza apoi schimba prin rotatie. Statuia reginei Victoria troneaza deasupra tuturor, cu chipul ei vigilent si durduliu. Tot zilele astea am vazut un documentar despre Queen Victoria, se pare ca dupa ce i-a murit sotul au interesat-o alte chestii decat cand traia el, cand era reformatoare si preocupata de politica- a devenit mai degraba vrajită de bijuterii si de imagine, si destul de usor de dus de nas cu complimente, cine o complimenta mai frumos căpăta sprijin de imagine in parlament, ea zicea ca se simte foarte singura de cand a murit Albert, femeia tot femeie. Traversez parcurile de langa palat unde totul pare linistit, trec pe langa Southbank inspre National / directia London Bridge, unde de obicei treceam podul din lumea negrilor in lumea albilor. Se mai aude cate o sirena si ma uit la fețele celor din jur, cateodata cateva mici secunde de atentie la sunetul alarmelor, apoi cate un gat intinzandu-se dar nici o reactie, familii cu copii jucandu-se pe plajele articficiale, mancand inghetata, cumparand suveniruri. Ma apropii de London Bridge, pana la urma primesc mesaj de la un fost coleg care e chiar acolo la scoala, in inima periferiei cum ar veni, ma intreaba daca nu vreau sa ne intalnim, profit de ocazie zic da.

Traversez podul, in jur simtitor mai multa politie. Grupuri de cate 5-6 politisti la orice colt. Instinctiv incep sa ma uit discret dupa young black people, imi dau seama ce repede mi-a intrat reflexu in cap. O ambulantza oprita langa un trotuar, unii facand respiratie artificiala unei persoane intinse pe jos cu o bicicleta rasturnata langa ea, o japoneza plange in bratele unui politist. Daca mor aici asta e, imi zic, desi ceva in capul meu imi spune ca nu o sa mor chiar aici, dar imaginile vazute încontinuu de la bbc/other news sites imi ruleaza in cap, o sa mori o sa atace metroul, poate intre timp au facut rost de bombe, un val de tipi si tipe in costum traverseaza podul garla spre metrou, e aprox ora de iesire de la serviciu, toti albi, degajati, cu serviete in mana, costume si adidasi, toti vorbesc unul cu altul intr-o ciripeala vesela, asta e ma gandesc o sa ii omoare pe toti astia la metrou, mai bine iei autobuzul e mai sigur- au mutat statia e clar aici s-a intamplat ceva– o sa atace autobuzul, tipa de langa tine vorbeste singura pare disperata – niste pusti negri intr-o statie se uita lung inspre autobuz- nu sta chiar langa geam daca o sa cada pe tine- daca dau foc la autobuz ce mai conteaza geamu- e totusi destula lume in autobuz chiar asa sa ne omoare pe toti- autobuzul merge mai departe travereseaza cartierele cunoscute, toate obloanele magazinelor sunt trase, totul inchis, pustiu pe strazi, autobuzul ocoleste Peckham care se pare ca a fost cel mai afectat, opreste- new cross bus garage. Asta inseamna inca 5 minute de mers pe jos pana la biblioteca. Primul lucru pe care il vad e o coada imensa in fata singurului magazin semi-deschis, care vinde printr-un gemuletz mic, restul storuri de metal trase bine pana jos. Cobor din autobuz si dintr-o data ma linistesc, zona imi e familiara si intotdeauna m-a scos din orice nevroza de alb, aici m-am simțit cel mai safe din toate plimbarile mele prin oras. Merg spre biblioteca, singurul magazin deschis e un Subway, ma mir ce curaj au avut, si mai e unul pe coltz, in usa caruia stau patronul si vreo doua negrese.

Se uita toti la o masina de politie oprita langa trecere, din care vreo doi politisti scot doua genti imense, si altii il pun pe un tip sa semneze ceva. Politistii par calmi, tipul pare stresat- pe la 40 de ani, alb. Intru in magazin unde discutiile din usa sunt- ce s-a intamplat?/politistii tocmai l-au lovit din greseala pe tipu asta si il pun sa semneze o declaratie/ oooh my days, exclama o negresa, they gotta stop hurting people like this, or something bad will happen in the end. I’d better fuck off, i don t want my face on any camera, zice si fuge in magazin. Intru in biblioteca, colegul ma ia la misto- n-ai murit pe drum? El e un neamt activist vegetarian care conduce proteste cu toba, deci unde altundeva ar putea sa vina intr-o zi ca asta decat aici, aproape singur in toata biblioteca. Zice eu stau in hackney care a fost distrus da nu am vazut nimic. Am trecut cu bicicleta ca o floricica, nici un protest nici un magazin spart. Ma gandesc sa imi iau bicicleta sa dau o raita maine sa vad where is the action. Ii zic mai bine vii tot la biblioteca, las-o dracu de action. In caz ca nu iti dai seama oricine care nu e din gashti si trece pe acolo si pare ca are cel putin un telefon la el e batut si jefuit, poa sa poarte si tricou cu I love riots, degeaba. Asa e, zice trist.

Citim, seara mergem la un pub langa barca unde sta prietena lui, in depford, tot ”in zona”. Pub-ul e plin de oameni semialcoolizati, ragushiti zbarciti la fatza si veseli, se asculta un fel de rock/rock n roll in loop, un televizor in colt cu aceleasi imagini ale autobuzelor incendiate, intre timp declaratii ale lui cameron care s-a intors nervos din vacanta in italia si le transmite tuturor looterilor ca bratul lung al legii ii va ajunge, si ca daca sunt old enough to commit all those crimes, they are old enough to deal with the consequences. In bar lumea nu se uita la stiri, o tipa la vreo 50 blonda topaie singura pe langa mese, isi cere scuze daca se dezechilibreaza, dar ca toti ceilalti din bar nu poate articula decat un singur cuvant mai lung in locul unei fraze/sau o mormaiala continua, cu un zambet larg si stirb. Un pusti de vreo 10-11 joaca singur un joc la o masa, ceva cu un carton si multi pioni gen piticot, pare absorbit total de joc. Pe afara trec una dupa alta ambulante si masini de politie. La un moment dat, la televizor apare un interviu cu o tanara care spune ca acesti copii sunt niste feral rats (sobolani) care i-au invadat magazinul si ca ar trebui adusa armata urgent, si in toata mormaiala din jur, cuvintele feral rats incep sa se distinga si apoi sa se repete in loop, feral rats! /Did you hear that? /No, what? /She says we are just feral rats! /Feral rats./ Who?/ the young lady/ feral rats. / she says we are feral rats./ we?/ no, the looters/ and the parents of the looters too/ everyone of us is just feral rats/ feral rats! Oh my days/ feral rats. / yea, feral-rats./feral rats?/ yea, feral f**** rats/. Si cuvintele urmeaza a intra in vocabular pentru tot restul serii, in diverse combinatii.

Pe la unshpe ne hotaram sa plecam, intre timp ma uit cu coada ochiului cum pustiul intra in vorba cu un tip imens care se clatina in fata lui si incearca sa fie articulat, il intreaba ce face el aici? I work next door, raspunde/ where?/ next door at the pizza shop. Are o bicicleta pe care se chinuie sa o scoata pe usa in timp ce tipul imens ii pune încontinuu intrebari- si te duci si la scoala?/da, ma duc si la scoala/ si te descurci?/da, ma descurc/ si unde te duci acum?/ ma duc acasa. Cand iesim, pustiul scoate un tipat- there’s a fox on the street! Toti intra in panica pana inteleg exact ce a spus, apoi se aude o voce haraita- ai grija sa nu te manance, pustiul sta cu bicicleta lui micutza uitandu-se atent dupa vulpe apoi incaleca si pleaca. Pe strada o cu totul alta atmosfera decat in timpul zilei, pusti adunati peste tot in grupuri mici se uita in jur, pe langa tomberoane sunt role abandonate, alti pusti imbracati elegant (camasa roz pantaloni de stofa) cu blackberries in mana traverseaza grabiti. In ultimele zile a circulat pe net o hartie cu instructiuni- daca ai fost implicat in riots schimba-ti stilu vestimentar si freza pentru o vreme. Un grup de vreo 12-14 politisti adunati in jurul unui tanar in trening il perchezitioneaza, tipul sta cu fata lipita de perete si cu mainile pe cap, langa el o pustioaca. Locul e intesat de politie, nimeni nu face nici o miscare. Asta e deja a treia zi si se pare ca sunt 16.000 de politisti pe strazi fata de numarul normal de 2.500.

Ma intorc acasa, unde urmaresc mai departe pe net reactiile- se formeaza grupuri de eroi care curata strazile in urma atacurilor, noi expresii intra in vocabularul web- ca in hackney „au fost mai multe maturi decat in Hogwarts” e una dintre ele. ”Stay in and drink tea” alta- un pusti formeaza un grup numit operation cup of tea, in care declara ca felul lui de a arata ca nu a participat si nu va participa la riots este asta- sa bea ceai/alt lichid care poate fi baut dintr-o cana si sa posteze pe grup o poza cu el band acest lichid. In cateva ore, peste 300.000 de oameni dau attend la eventul lui si incep sa posteze poze cu ei band lichide in casa, ca sa arate ca nu au participat/vor participa la evenimente. Apar articole la misto despre o noua specie de animale pe care nu e recomandat sa le iei in casa- feral rats, care se pot distinge prin hanoracuri cu gluga, sunt draguti cand sunt mici dar devin total salbatici cand cresc, sunt o specie de neinteles care isi distruge singura habitatul, se pisha pe propria usha, mushca mana care ii hraneshte si nu putem decat sa speram ca o sa moara incet-incet pe strazi daca nu ii mai luam in casele noastre. De asemenea, pagini cu poze facute in timpul revoltelor in care poti sa raportezi daca recunosti vreunul din looters (majoritatea fara masti) si poti sa uploadezi la randul tau poze. Comunitate e cuvantul cel mai des vehiculat, in contextul celor care au suferit daune de pe urma looterilor si acum se regrupeaza, jurand sa ii prinda pana la unul. Solutiile in general sunt- looterii sa fie batuti de doua ori mai tare de politie decat au fost si apoi spanzurati/toti negrii merita impuscati/ toti looterii trebuie impuscati dupa ce au fost prinsi. Sunt arestati peste 1000 de suspecti, tribunalele lucreaza zi si noapte. Se dau pedepse gen 6 luni pentru o sticla de apa furata, plus oricui a fost implicat i se vor taia toate ajutoarele sociale, atat lui cat si familiei, si va fi evacuat din casa, impeuna cu familia, daca beneficiaza de council houses/locuinte sociale.

Majoritatea celor din zonele respective stau in council houses. Multi dintre arestati sunt turnati de vecini/martori. Incep sa se faca primele evacuari- o mama cu doi copii, unul de 2-3 ani, celalalt de 17. Cel de 17 a fost acuzat ca a facut parte din riots, inca nu a fost condamnat. Maica-sa nu a facut parte din riots, dar argumentul celor care o evacueaza este ca a semnat la inceput un contract in care a spus ca nu va face parte din nici o activitate care sa deranjeze bunul mers al comunitatii. David Cameron sprijina procesul de evacuare- e adevarat ca toti oamenii asta vor trebui cazati in alta parte, zice, si le va fi cu mult mai greu sa isi gaseasca o casa. Trebuia sa se gandeasca la asta inainte sa inceapa sa jefuiasca magazinele. It s all about crossing the lines, mai spun autoritati prin ziare. Trebuie sa stii clar ca in clipa in care you crossed the line, vei fi pedepsit. Daca vrei televizor si haine, nu te duci spargi geamul la magazin si le iei. Muncesti si platesti pentru ele, spune poloneza care a sarit din casa in flacari- inca o imagine vehiculata pe toate posturile, cu o femeie sarind de la etajul doi dintr-o casa in flacari si aterizand, se pare, in bratele unui roman- devenit erou si mandria diasporei ca dovada a faptului ca ”romanii pot fi si cinstiti oameni saritori gata sa ajute nu doar hoti”. Apar povesti si cu romani care au furat la randul lor plasme si jucarii pentru copiii din tara din magazinele distruse- unii din ei chiar s-au luptat cu negri pentru prada, pe genul ”eu trageam de plasma, tragea si el”. Apar si articole mai moderate, care indica o abordare diferita a problemei. Inca o intrebare este daca politia britanica ar trebui sa ia exemplu de la americani, in the guardian apare un articol scris de un american care studiaza fenomenele de violenta urbana si recomanda ca metoda de a ”opri infectia” este sa nu o mediatizezi deloc, daca vrei ca valul de violente sa nu se extinda peste noapte. In alt articol, unul din looteri e intrebat de reporter daca crede ca au obtinut ceva cu toata povestea asta- ”Yes,” said the young man. ”You wouldn’t be talking to me now if we didn’t riot, would you? Two months ago we marched to Scotland Yard, more than 2000 of us, all blacks, and it was peaceful and calm and you know what? Not a word in the press. Last night a bit of rioting and looting and look around you.’

Vera Ion

Advertisement


click romania

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*