Există o discrepanță considerabila in cifrele publicate si repetate ca o mantra de catre guvernul britanic cand e vorba despre starea economica a Marii Britanii.
Productivitatea măsurată la nivel internațional – comparata între Marea Britanie si Franța, Germania , Italia, etc arata ca economia britanica bea gin si se bronzeaza pe o plaja din Portsmouth in Decembrie.
Daca ridici capota la motorul care sustine motorul economic din UK, descoperi o maimuta care pedaleaza si ca totul depinde de felul in care algoritmul “productivității măsurate pe plan internațional” este calculat.
Rata șomajului din Regatul Unit este de 5%. Rata de șomaj franceză este de 10% ,insa producția globală a produsului intern brut este aproximativ egala cu cea a Marii Britanii.
În ultimul deceniu, Marea Britanie a utilizat veniturile guvernamentale pentru a oferi credite fiscale celor care muncesc si prin asta subvenționează locuri de muncă prost plătite, necalificate si cu o productie scazuta.
Franta are nevoie de aproximativ 28 de milioane de angajați francezi pentru a produce un PIB anual de 2.6 trilioane de dolari americani.
Marea Britanie are nevoie de aproximativ 32 milioane de angajați in Regatul Unit pentru a produce aproximativ același PIB anual de 2.6 trilioane de dolari SUA.
Asta inseamna ca Marea Britanie are nevoie de 14% mai multi angajați pentru a produce același PIB anual.
Aproximativ 16% din forta de munca britanica beneficiază de un credit fiscal, in special cei care au salarii mici si o productivitate scazuta in Regatul Unit.
Asta rezulta in faptul ca Marea Britanie subvenționează o parte importanta a muncitorilor ,care altfel erau someri si producția pe cap de locuitor este redusa pentru a pastra un somaj redus.