De la Adam si Eva incoace, omenirea a sorbit fara incetare otravitoarea fiola a iubirii, iar clasicul refren “Plaisir d’amour” nu si-a pierdut niciodata din actualitate. Contempland chipul seducator al iubirii, oamenii au trait pasiuni, au tesut intrigi si au pastrat taine. Fara alchimia iubirii, viata nu si-ar fi implinit rostul, anotimpurile si-ar fi daruit in zadar parfumurile, iar singuratatea si-ar fi purtat infiorarea pe fiecare amintire.
In absenta iubirii, poetii nu ar fi suspinat de-a lungul timpului in versuri, indragostitii nu ar fi cantat serenade, si luna nu ar fi stat martora atator declaratii si juraminte de amor. Daca iubirea n-ar fi existat, Parisul nu ar fi devenit orasul indragostitilor, Sena ar fi fost un rau oarecare, iar cavalerii nu s-ar fi luptat in turniruri, inchinand apoi, cununa de laur a victoriei, celei iubite. Daca nu ar fi intalnit iubirea, Dante si Beatrice ar fi trecut indiferenti unul pe langa celalalt, Romeo si Julieta ar fi ramas niste simpli anonimi, iar Paolo si Francesca si-ar fi spus bun-ramas din clipa in care s-au cunoscut.
Dragoste la prima vedere, dragoste oarba
Fiecare pamantean a visat sa traiasca o dragoste romantica, asa cum numai in basme se poate afla. Probabil ca de aceea s-au urzit nenumarate legende in jurul iubirii. Una dintre ele spune ca Afrodita, zeita iubirii, si fiul ei, Eros, ii fac sa se indragosteasca pe muritori. Copilul pribeag al zeitei rataceste prin lume, trimitand la intamplare, cate o sageata fermecata in inima pamantenilor. Atinsi de sageata lui Cupidon, acestia se indragostesc. Adesea, Cupidon este infatisat legat la ochi, pentru ca dragostea este oarba. De obicei, nu alegi de cine te indragostesti.
Cea mai frumoasa metafora a sagetii lui Cupidon ramane dragostea la prima vedere, dragostea romantica. Despre ea au cantat trubadurii din Provence, despre iubirea ce se naste in ochii unei femei, atunci cand intalnesc privirea celui de care se va indragosti. “Iubirea, … acesta-i adevarul – in inimi nu o poarta, ci mai curand in ochi”, a spus William Shakespeare.
Dragoste romantica pe Podul Artelor
Privind iubirea in ochi, cei indragostiti se plimba la Paris, pe Podul Artelor. Mana in mana, acestia vin acolo pentru a lasa ca semn al dragostei lor o cadena d’amour, un lacat pe care se afla gravat un mesaj de iubire, numele celor doi indragostiti si data cand au ajuns pe Podul Artelor. Vegheati de tacerea sobra si incarcata de solemnitate a zidurilor Luvrului, aflat in apropiere, ea si el rostesc “Te iubesc” si apoi prind lacatul de unul din ochiurile de sarma ale parapetului podului, impanzit de astfel de amulete de dragoste. Urmeaza momentul cand cei doi arunca in Sena cheia lacatului, in semn al iubirii si al devotamentului vesnic unul fata de celalalt. Emotie, bucurie, sperante, certitudinea ca dragostea lor va dainui… Unduind, Sena duce cu ea departe, inganandu-si cantecul, inca o cheie, inca un juramant, inca o iubire ratacitoare leganata de valurile sale. Cadena d’amour, o clipa de vraja prelungita la nesfarsit, ascunzand in causul ei sperante, nostalgii, cuvinte de dragoste spuse cu patima ori nicicand rostite, asternute doar in scrisori plasmuite… Cati din cei ce isi jura dragoste eterna pe Podul Artelor sunt la prima iubire si cati vor lua iubirea de la capat? Cati vor respecta juramantul facut? Cati il vor trada? De ce iubirile romantice se cheama una pe cealalta in lumea roadelor neparguite, pentru a se stinge prea curand in umbra lunii?
In tacerea senina si discreta a Podului Artelor, fiecare cadena d’amour spune poezia de dantela a iubirilor ce si-au purtat pasii prin acel loc: iubiri de o clipa, iubiri dorite, iubiri venite pe neasteptate, iubiri mai vechi, pastrate asemenea florilor presate, intr-o carte de versuri, iubiri stinse si prefacute in cenusa, iubiri de-o vara, iubiri din argint si perle, iubiri ca-n filme, iubiri de roman, iubiri traite intre ras si lacrimi, iubiri scrijelite pe scoarta copacilor sau in tencuiala unui perete, iubiri tatuate, iubiri tainuite, iubiri sortite esecului, iubiri apuse prea devreme, iubiri garoafe rosii, iubiri romantice…
Iubirea si provocarile ei
Iubirea se poate intampla in orice clipa. Nu stii cum te indragostesti si nu intelegi de ce la un moment dat, dragostea dispare asa cum a aparut. Intre fiinta si nefiinta ei, dragostea ascunde cateodata, dezamagiri, regrete, drumuri care parand incarcate de promisiuni, se inchid pe neasteptate. Intre a te indragosti si a constata ca nu mai esti indragostit, se afla provocarile pe care le presupune orice relatie de amor. Si aceste provocari sunt societatea, experienta, imaginea de sine, fidelitatea, sentimentul ca meriti ceva mai bun. Traiesti cu temeri si anxietati, iti este frica sa iubesti si te indoiesti de sentimentele tale. Stai sa cumpanesti daca nu cumva vei primi o “oferta” mai buna in dragoste, te ascunzi in spatele unei masti, pentru ca in tine inca mai supravietuiesc durerile, dezamagirile si ranile din dragoste pe care ti le-a lasat trecutul. De aceea, iti este cu atat mai greu sa crezi intr-o iubire romantica, mai ales in aceste vremuri in care iubirea practica, pragmatica a inceput sa fie totul.
Adu-ti aminte…
Cu toate acestea, de ce sa nu alegi sa joci pe mai departe sotronul iubirii? De ce ai renunta sa descifrezi runele dragostei? De ce sa nu urci de la capat, treapta cu treapta pana in varful minaretului iubirii, vestind-o sub cerul de iluzie si fum al bucuriei, culegand apoi lumini tarzii, ambra, zapezi albastre? Alege o cadena d’amour pe care sa o dedici iubirii! Graveaza pe ea garoafe rosii, ce simbolizeaza dragostea inflacarata, si lasa sa se duca de la tine incertitudinile si ezitarile. Nu te indoi de puterea iubirii! Adu-ti aminte ca daca nu ar fi intalnit iubirea, Dante si Beatrice ar fi trecut indiferenti unul pe langa celalalt, Romeo si Julieta ar fi ramas niste simpli anonimi, iar Paolo si Francesca si-ar fi spus bun-ramas din clipa in care s-au cunoscut. Cu gandul la ei, daruieste-i azi si intotdeauna, garoafe rosii iubirii!
Corina Diamanta Lupu
5 februarie 2014
Bucuresti