Piata Bocca della Verita, locatie cu nume semnificativ, de altfel, a gazduit ieri o ploaie de proteste ale gruparii italieneste de extrema dreapta Forza Nuova, impotriva valului de violente sexuale din peninsula.
Desi la o prima vedere, principala problema a reprezentantilor si simpatizantilor gruparii sunt in special romanii, voci din multime au declarat ca principala lor nemultumire este la adresa Guvernului Italian, si a rromilor.
Nu vreau sa invinovatesc si nici sa dezvinovatesc pe nimeni, din acest motiv tind sa afirm ca vinovati de situatia actuala din Italia par a fi ambele parti implicate. Dupa cum nu exista padure fara uscaturi, asa nu putem afirma nici noi romanii ca suntem toti integri, onesti si cu coloana vertrebrala.
Din tot ceea ce se intampla in jur, inteleg ca am castigat cu brio coroana de favoriti, si nu oricare ci NR. 1, ai tabloidelor italienesti pentru prima pagina, desi din cele 1400 de arestari efectuate la Roma de la inceputul acestui an doar 16 % sunt romani. In aceasta situatie, putem crede ca mediatizarea romanilor e menita, de fapt, sa acopere o disfunctionalitate interna a sistemului Italian.
O alta varianta posibila e cea cum ca uscaturile natiunii romane s-au indreptat toate spre Italia. Nu pot decat sa fiu intru totul de acord cu Dl Emil Boc cand a afirmat: “Romanii de buna credinta din Italia nu trebuie sa sufere” , insa o solutie a problemei intarzie sa apara!! Cum raul nu a fost taiat din radacina la timpul potrivit de autoritatile in cauza (cele italienesti, aici), doar nu ne-om vrea criminalii inapoi in tara noastra. ‘ Daca voi nu-i vreti, atunci nici noi nu-i vrem!’
In ce priveste problema tiganilor romani aflati in Italia, imi aduc aminte cu ceva ani in urma, cand inca ma aflam pe taramul Romaniei cum vedeam saptamanal autocarele cu tigani ce plecau spre Italia. Si nu ma pot opri sa nu ma intreb retoric unde au stat acestia pana acum. In acelasi timp, as dori sa multumesc jurnalistului ce a editat articolul de pe site-ul BBC ”Italy passes emergency rape law”, pentru impartialitatea de care a dat dovada.
Oricat de convenient ar fi sa credem ca doar toleranta autoritatilor italienesti a dus la un asa tip de situatie, insa un grad mai inalt de implicare al autoritatilor romane ar fi fost foarte binevenita – the sooner the better. In continuare, auzim stiri despre romani ce sunt batuti iar magazine romanesti atacate de furia italienilor. In conditiile date, as spune ca imaginea pe care presa italiana doreste sa o evidentieze despre noi nu e doar eronata, prin generalizare, insa poate fi punctul de plecare al discriminarii romanilor.
Gabriela Martin