Purtătorul de cuvânt al campaniei împotriva reformei care sa permite femeilor insarcinate sau gravide sa faca avorturii, a recunoscut înfrângerea intr-un referendum istoric ,care decide daca femeile au dreptul sa faca avort. In prezent, avortul este permis numai atunci când viața unei femei insarcinate este în pericol.
Irlanda, una dintre cele mai religioase, catolice si conservatoare ţări din Uniunea Europeană, a votat în numar mare in favoarea liberalizării avorturilor.
Aproximativ 40.000 de cetățeni irlandezi care trăiesc în străinătate au fost îndemnați să se întoarcă in Irlanda pentru a vota.
Istoric:
1861: Avortul este interzis în Irlanda.
1967: O lege introdusa de deputatul David Steel introduce Legea avortului din 1967 in Marea Britanie, care guvernează avorturile din Anglia, Scoția și Țara Galilor, dar nu si Irlanda de Nord.
1983: Un referendum în Irlanda a condus la al optulea amendament la constituție,care recunoaște dreptul la viață al copilului nenăscut.
Legea “recunoaște dreptul la viață al celor nenăscuți având în vedere dreptul egal la viața al mamei, garantează să respecte cand este posibil, să apere și să justifice aceste drepturi”.
1986: Înalta Curte a hotărât că accesul femeilor din Irlanda la informații despre avorturi în afara Irlandei a încălcat Constituția, întrucât a subminat dreptul copilului la viață.
1992: O adolescenta ,victima unui viol din Irlanda, care suferea de depresie si dorea sa se sinucida, a fost împiedicată de curți să faca avort în Anglia.
A fost numit cazul X și a fost nevoie de decizia celei mai înalte instanțe din Irlanda, Curtea Supremă, sa decida anularea hotărârii pe baza ca exista un risc realist de sinucidere si a constituit baza pentru a face un avort.
Au avut loc două referendumuri și constituția a fost modificată pentru ca femeile irlandeze sa primeasca libertatea de a călători în alte țări pentru a face avorturi.
2002: Un alt referendum a avut loc pentru a decide dacă riscul de sinucidere poate deveni un motiv pentru avortul legal. A fost respins de catre electorat.
2010: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că Irlanda nu a oferit claritate cu privire la disponibilitatea avortului în cazurile în care viața unei mame era în pericol.
2012: Stomatologul indian Savita Halappanavar a murit într-un spital din Galway după ce i-a fost refuzat avortul în timpul unui avort spontan.
Soțul ei, Praveen Halappanavar, a cerut sa se faca un avort, dar cererea a fost refuzată deoarece inima bebelușului încă batea. Un manager de la de departamentul de moașe de la Spitalul Universitar din Galway a confirmat că i s-a spus avortul nu poate fi facut deoarece Irlanda este o “țară catolică”.
2013: Legea privind avortul a fost modificată pentru a permite terminarea sarcinii în anumite circumstanțe strict definite – Legea privind protecția vieții în timpul sarcinii.
Pentru prima dată, s-au stabilit procese pentru a stabili circumstanțele în care exista un risc real și substanțial pentru viața, dar nu si pentru sănătatea unei femei insarcinate și unde singurul tratament care ar putea evita acest risc este un avort.
De asemenea, legea a introdus o pedeapsă maximă de 14 ani de închisoare ,aplicat la facerea sau asistarea unui avort ilegal.
2015: Comitetul ONU pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale și-a exprimat îngrijorarea față de legislația Irlandei “extrem de restrictive” privind avortul și a solicitat un alt referendum.
2016: ONU a constatat că Amanda Mellet, care era insarcinata cu un fat care avea o anomalie fatală, a fost supusă discriminării și tratamentului crud, inuman sau degradant din cauza interdicției avortului din Irlanda.
A trebuit să călătorească în străinătate pentru avort și a fost obligată să lase rămășițele copilului în urmă si livrate prin curier. Natiunile Unite a cerut ca legea strictă din Irlanda să fie schimbata.