Putin, dictatorul nebun al lumii

Imaginile cu trupele rușilor care mărșăluiesc peste o graniță internațională, invazia unei capitale europeane și familiile adăpostite în buncăre, civili care jură să lupte până la moarte pentru patria lor,sunt evenimente geoplitice care arată ciudat în culoare când ar trebui să fie în alb-negru. Istoria a arătat că naționalismul este un atribut al agresorilor care duce la consecințe brutale și dezastre sociale, culturale sau economice pentru victime.

Propaganda și dezinformarea lui Putin în mass-media, folosind toate mijloacele posibile, precum postul de televiziune Russia Today pentru a se pregăti pentru o invazie completă a Ucrainei, urmează un manual scris de Stalin și Hitler de care Molotov, Ribbentrop și Goebbels ar fi mândri.

Putin a prezentat ca justificare pentru invazia Ucrainei , o raționalitate bazată pe minciuni. El a susținut că Moscova trebuie să invadeze pentru a-i salva pe vorbitorii de limbă rusă din estul Ucrainei de la genocid, și Ucraina de sub conducerea „neonaziștilor”, un mod ciudat de a descrie o țară al cărei președinte și fost prim-ministru sunt ambii evrei și democrați.

Putin, la fel ca Hitler cu comunismul, a susținut că Ucraina nu este o țară reală, ceea ce în mintea lui înseamnă că dintre statele formate după prăbușirea Uniunii Sovietice, doar una este reală și legitimă: Rusia.

Europa trebuia să fi lăsat în urmă astfel de evenimente în anii 1940, când bombardamentul nazist deasupra Kievului a început la 4 dimineața în 1941 și nu la 5 dimineața ora aleasă de Vladimir Putin, sau când în secolul al XX-lea au intrat tancurile sovietice în 1956 Budapesta ori Praga în 1968.

În schimb, istoria se repetă și ne confruntă cu alegeri pe care ne-am imaginat că le-am făcut cu mult timp în urmă.

Putin nu și-a păstrat viziunea secretă asupra lumii până acum, dimpotrivă, a acționat conform acesteia de cel puțin trei ori în ultimii 15 ani, de fiecare dată plătind un preț mic. El a confiscat o bucată din Georgia în 2008 și din Ucraina în 2014, ca să nu mai vorbim despre decizia sa de a susține războiul criminal al regimului Assad împotriva poporului sirian.

Poate că am uitat de toate acestea, la fel cum a spus disidentul rus Garry Kasparov despre „amnezia vestului”, dar Putin nu a uitat. El a remarcat indiferența vestică față de anexarea Crimeei, iar patru ani mai târziu, Rusia găzduia Cupa Mondială de fotbal.

Orice superputere nucleară a avut întotdeauna impunitate. China poate subjuga Tibetul și Hong Kong-ul, SUA pot bombarda pe oricine dorește, la fel și Rusia, așa cum au făcut-o întotdeauna.

Analiştii spun că Putin nu vede capacitatea nucleară a Rusiei ca fiind doar teoretică, ci este absorbită de strategia sa militară.

Nimeni nu ar vrea să se încurce cu un astfel de om, nu în ultimul rând pentru că pare să aibă o raționalitate instabilă. Opțiuni modeste, cum ar fi aplicarea unei zone de excludere a zborului deasupra Ucrainei, se confruntă cu aceleași probleme: ar însemna că NATO se va afla în stare de război cu Rusia.

Dreptul internațional și noțiunea de sfințenie a vieții umane sunt noțiuni la fel de valide ca și sentimentele ieftine de pe bannerele politice purtate de zeloții naționaliști.

Toate acestea ar putea sfârși într-un război nuclear pe scară largă. Ordinea internațională după cel de-al Doilea Război Mondial pare să se prăbușească sub atacul regimurilor cleptocratice și demagogilor populiști. Dacă Trump revine la putere la următoarele alegeri din SUA, ceea ce nu este imposibil, este posibil să intrăm nu numai într-o epocă a impunității, ci și într-o epocă întunecată în care Rusia, China și America lui Trump stabilesc regulile.

Totul este din vina NATO, declară Putin. Ne poate supăra cu adevărat dorința popoarelor est-europene de a deveni membri NATO după ce au fost subjugați și abuzați timp de 50 de ani de URSS?

Și cu războaiele brutale ale Rusiei în Cecenia, Georgia, Crimeea, Donbas, Siria, crede cineva că acești noi membri NATO nu se simt îndreptățiți în alegerea lor? NATO nu a făcut niciodată Rusiei o promisiune oficială, așa cum a făcut Rusia Ucrainei, de a renunța la arsenalul nuclear în schimbul respectării integrității sale teritoriale – de a nu se extinde în Europa Centrală și de Est.

În trecut, rușii au invadat jumătatea de est a teritoriilor Poloniei și jumătatea de vest a Ucrainei, care acum aparține Belarusului, cu acordul puterilor occidentale. Mii de ofițeri polonezi care se predaseră au fost uciși fără milă de către ruși și sovietici.

Beijingul se gândește dacă Rusia poate lua Ucraina, de ce China nu poate lua Taiwanul? Interesele economice sunt parțial de vină, dar acest lucru este minor în comparație cu crimele comise de imperialismul brutal al lui Putin. Președintele Federației Ruse bombardează orașe și ucide oameni iar Europa, America și Națiunile Unite trebuie să vorbească cu o singură voce pentru a apăra democrația.

Imperiul Rus, imperiu istoric a fost fondat la 2 noiembrie (22 octombrie, stil vechi), 1721, când Senatul Rusiei i-a conferit lui Petru I titlul de împărat (imperator) al tuturor rușilor. Abdicarea lui Nicolae al II-lea la 15 martie 1917, a marcat sfârşitul imperiului şi al dinastiei Romanov.