Divorțul și separare legală

1. Care sunt conditiile pentru obtinerea divortului?

Unul dintre soti trebuie sa prezinte instantei o solicitare scrisa (numita cerere). Cererile de divort sunt solutionate de instanta de dreptul familiei si sotii trebuie sa se adreseze instantei respective pentru a obtine o hotarare de divort. Solicitantul trebuie sa dovedeasca faptul ca respectiva casatorie s-a destramat iremediabil si trebuie sa furnizeze probe cu privire la unul dintre cele cinci elemente enumerate mai jos.

Nu se poate introduce o cerere de divort timp de cel putin un an de la data casatoriei; in schimb, o cerere de anulare poate fi formulata oricand dupa casatorie. Cu toate acestea, se pot folosi elemente de proba din perioada de un an de dupa data casatoriei pentru a demonstra ca respectiva casatorie s-a destramat iremediabil.

Incepand cu luna martie 2014, cuplurile de acelasi sex pot sa se casatoreasca in Anglia si Tara Galilor. Aceleasi conditii se aplica divortului, indiferent daca sotii sunt de acelasi sex sau de sex opus.

Incepand cu 2005, cuplurile de acelasi sex din Regatul Unit au avut posibilitatea sa-si oficializeze relatia din punct de vedere juridic prin incheierea unui parteneriat civil. Partile unui astfel de parteneriat au posibilitatea de a solicita dizolvarea acestuia sau de a solicita o hotarare de separare atunci cand relatia lor se destrama. Procesul este similar cu divortul, separarea legala si anularea casatoriei, astfel cum este descris mai jos. Mai multe informatii sunt disponibile pe site-ul internet al Guvernului.

In cadrul unei casatorii intre persoane de acelasi sex, membrii cuplului sunt soti, daca este vorba despre doi barbati, sau sotii, daca este vorba despre doua femei.

2. Care sunt motivele de divort?

Singurul motiv de divort este deteriorarea iremediabila a casatoriei. Pentru a demonstra ca respectiva casatorie s-a deteriorat in mod iremediabil, este necesar sa se prezinte probe cu privire la unul sau mai multe „fapte” legate de casatorie:

• sotul/sotia a comis adulter cu o persoana de sex opus si solicitantul considera ca este inacceptabil sa traiasca impreuna cu acesta/aceasta ;
• comportament nerezonabil, ceea ce inseamna ca celalalt sot s-a comportat astfel incat solicitantul nu poate, in mod rezonabil, sa continue sa locuiasca impreuna cu acesta;
• abandonul, ceea ce inseamna ca celalalt sot a parasit solicitantul pentru o perioada de doi ani anterioara datei introducerii cererii de divort;
• separarea partilor pentru o perioada de doi ani anterioara datei introducerii cererii de divort (cu consimtamantul celuilalt sot);
• separare partilor pentru o perioada de cinci ani anterioara datei introducerii cererii de divort (fara consimtamantul celuilalt sot);

Instanta este obligata sa verifice, in masura in care este posibil, faptele invocate de solicitant (reclamant), precum si orice fapte invocate de catre celalalt sot (parat). In cazul in care instanta constata, pe baza dovezilor, ca respectiva casatorie s-a deteriorat iremediabil, judecatorul instantei pentru cauze de dreptul familiei pronunta o hotarare de divort.

Daca instanta este convinsa ca respectiva casatorie s-a deteriorat iremediabil, aceasta pronunta o hotarare provizorie (decree nisi). Dupa o perioada de sase saptamani, partea care a solicitat divortul in instanta poate inainta o cerere pentru a obtine o hotarare de divort definitiva (decree absolute). Cu exceptia unor circumstante exceptionale, nu exista niciun termen pentru depunerea unei cereri de pronuntare a unei hotarari definitive.

Cu toate acestea, in cazul in care cererea de pronuntare a unei hotarari definitive este depusa la mai mult de 12 luni de la data pronuntarii hotararii provizorii, solicitantul va trebui sa prezinte o explicatie scrisa in care:

• prezinta motivele intarzierii;
• precizeaza daca a locuit cu sotul/sotia sa ulterior pronuntarii hotararii provizorii si, in caz afirmativ, in ce perioada;
• precizeaza daca sotia, care, pentru cuplurile casatorite de acelasi sex, poate fi oricare dintre membrele cuplului, a dat nastere sau se presupune ca a dat nastere unui copil dupa pronuntarea hotararii provizorii si, in caz afirmativ, daca se sustine sau nu ca acest copil este sau ar putea fi copilul familiei.

Judecatorul instantei pentru cauze de dreptul familiei poate cere solicitantului sa depuna o declaratie sub juramant pentru a confirma explicatia pe care a oferit-o si poate solutiona cererea prin pronuntarea hotararii pe care o considera adecvata.

3. Care sunt efectele juridice ale unui divort in ceea ce priveste:

3.1 relatiile personale dintre soti (de exemplu numele de familie)

Partile sunt libere sa se recasatoreasca (sau sa incheie un parteneriat civil) in cazul in care doresc sa faca acest lucru. Acestea pot opta sa isi pastreze numele de familie dobandit prin casatorie sau sa revina la numele anterior casatoriei sau parteneriatului, dupa cum doresc.

3.2 impartirea bunurilor sotilor

La pronuntarea unei hotarari de divort, de separare legala ori de anulare a casatoriei, sau ulterior, instanta poate dispune transferul de bunuri de la un sot catre celalalt sau catre un copil al familiei sau catre o alta persoana in beneficiul unui copil al familiei.

De asemenea, instantele au competenta de a dispune efectuarea de plati periodice, de a dispune vanzarea de bunuri, de a pronunta hotarari in ceea ce priveste indemnizatiile de intretinere, de a dispune efectuarea de plati unice forfetare unice si de a formula alte dispozitii. Acestea au libertatea de a decide ce hotarari sa pronunte in orice situatie specifica si de a aproba cererile formulate intr-o cauza in functie de circumstantele particulare ale acesteia.

In exercitarea libertatii lor de apreciere, instantele trebuie sa aiba in vedere bunastarea copiilor familiei cu varsta mai mica de 18 ani, precum si urmatoarele aspecte:

• venitul, capacitatea de castig, bunurile si alte resurse financiare pe care fiecare dintre soti le detine sau le poate detine in viitorul apropiat;
• contributia, atat financiara, cat si de alta natura, adusa de fiecare dintre soti pentru ingrijirea caminului familiei si a copiilor este, de asemenea, luata in considerare;
• nevoile financiare, obligatiile si responsabilitatile pe care le are sau le poate avea fiecare dintre soti in viitorul apropiat;
• nivelul de trai de care se bucura familia inainte de destramarea casatoriei;
• varsta fiecareia dintre parti si durata casatoriei;
• orice handicap fizic sau psihic de care sufera oricare dintre parti;
• contributiile pe care le-a adus sau le poate aduce in viitor fiecare parte la bunastarea familiei;
• comportamentul sotilor, in cazul in care acesta este de asa natura incat ar fi inechitabil sa nu fie luat in considerare atunci cand se analizeaza modul in care ar trebui impartite bunurile;
• valoarea pentru fiecare dintre soti a oricarui beneficiu pe care partea respectiva nu va mai avea ocazia de a-l obtine ca urmare a divortului sau a anularii casatoriei.

3.3 copiii minori ai sotilor

In urma divortului, ambii parinti vor continua sa detina raspunderea parinteasca pentru copii rezultati din casatorie. Fiecare parinte va continua sa detina raspunderea parinteasca fata de eventualii copii rezultati din alte relatii pentru care detineau aceasta raspundere la momentul divortului. Ambii parinti vor avea in permanenta obligatia de a intretine copiii minori care au avut calitatea de copii ai familiei.

3.4 obligatia de a plati pensie de intretinere celuilalt sot?

Obligatia de a intretine celalalt sot inceteaza, in majoritatea cazurilor, la finalizarea divortului (dupa pronuntarea hotararii definitive de divort), cu exceptia cazurilor in care exista o hotarare de instituire a obligatiei de intretinere a sotului/sotiei in cadrul procedurii de divort. In plus, orice obligatie care rezulta dintr-o hotarare judecatoreasca existenta (de exemplu, in materie de intretinere a sotului/sotiei) va ramane activa si este posibil ca o hotarare judecatoreasca existenta sa fie modificata la o data ulterioara in cazul in care survin schimbari semnificative in ceea ce priveste motivele pe care se intemeiaza hotararea judecatoreasca initiala.

4. Ce inseamna, in termeni practici, termenul legal de „separare legala”?

In Anglia si Tara Galilor, „separarea legala” este cunoscuta sub numele de „separare judiciara”. In cazul in care instanta pronunta o astfel de hotarare, nu vor mai exista asteptari ca sotul/sotia care a solicitat pronuntarea hotararii sa continue sa locuiasca impreuna cu sotul/sotia sa. Cu toate acestea, sotul/sotia in cauza nu va putea sa se recasatoreasca. In mod concret, separarea judiciara reprezinta o optiune pentru sotii a caror casatorie s-a destramat, dar care nu doresc sa se recasatoreasca. Persoana care solicita separarea judiciara nu este obligata sa demonstreze ca respectiva casatorie s-a deteriorat in mod iremediabil. Se poate solicita pronuntarea unei hotarari de divort dupa ce s-a pronuntat o hotarare de separare judiciara.

Partenerii civili pot solicita o hotarare de separare, care are exact acelasi efect.

5. Care sunt conditiile pentru separarea legala?

Solicitantul trebuie sa prezinte probe cu privire la unul sau mai multe dintre faptele necesare pentru a demonstra destramarea casatoriei si, spre deosebire de cei care solicita divortul, nu trebuie sa astepte un an incepand de la data casatoriei.

6. Care sunt efectele juridice ale separarii legale?

In cazul in care o parte implicata intr-o separare judiciara decedeaza fara sa fi intocmit un testament, bunurile sale sunt impartite in conformitate cu normele succesiunii ab intestat si o hotarare judecatoreasca de separare judiciara are aceleasi efecte ca un divort. Prin urmare, niciunul dintre soti nu are ulterior dreptul la bunurile partii fara testament. In cazul in care o parte implicata intr-o separare judiciara decedeaza si a intocmit anterior un testament, separarea judiciara nu are niciun efect asupra dreptului la mostenire in temeiul respectivului testament in cazul in care, de exemplu, partea separata judiciar supravietuitoare este desemnata ca beneficiar in testamentul defunctului.

Aceleasi dispozitii privind impartirea bunurilor la divort sunt disponibile, de asemenea, pentru o instanta in ceea ce priveste separarea judiciara.

7. Ce inseamna, in practica, termenul „anularea casatoriei”?

Exista doua forme de anulare a casatoriei. Casatoria poate fi declarata „nula”, ceea ce inseamna ca respectiva casatorie nu a fost niciodata valabila si nu a existat niciodata. In circumstante diferite, casatoria este anulabila, ceea ce inseamna ca unul dintre soti poate solicita declararea casatoriei respective ca fiind nevalida. Este posibil ca o astfel de casatorie sa continue in cazul in care niciunul dintre soti nu are nimic impotriva.

8. Care sunt conditiile pentru anularea casatoriei?

O casatorie este nula in cazul in care:

• nu indeplineste conditiile prevazute in Legile privind casatoria din 1949 pana in 1986 prin faptul ca:
  • partile au legaturi de rudenie prea apropiate;
  • oricare dintre parti are varsta mai mica de saisprezece ani;
  • formalitatile corespunzatoare pentru casatorie nu au fost finalizate.
• in momentul casatoriei, una dintre parti era deja casatorita in mod legal sau facea parte dintr-un parteneriat civil;
• in cazul unei casatorii poligame incheiate in afara teritoriului Angliei si al Tarii Galilor, daca unul dintre soti isi avea domiciliul in Anglia si Tara Galilor la momentul casatoriei.

O casatorie poate fi anulata in urmatoarele circumstante:

• respectiva casatorie nu a fost consumata din cauza incapacitatii unuia dintre soti de a o consuma; acest lucru este valabil numai pentru casatoriile intre persoane de sex diferit;
• casatoria nu a fost consumata din cauza refuzului intentionat al paratului de a o consuma; acest lucru este valabil numai pentru casatoriile intre persoane de sex diferit;
• unul dintre soti nu a consimtit la casatorie in mod corespunzator, intrucat a fost supus unor presiuni si a fost constrans sa accepte; avea informatii gresite in ceea ce priveste efectele juridice ale casatoriei sau se afla in incapacitatea mentala de a intelege efectele deciziei de a se casatori;
• la momentul casatoriei, unul dintre soti suferea de o boala psihica de o asemenea natura incat acesta nu era apt pentru casatorie sau de o boala cu transmitere sexuala cunoscuta, iar reclamantul nu a avut cunostinta de acest fapt la momentul respectiv;
• la data casatoriei, parata era insarcinata cu copilul unei alte persoane decat reclamantul, iar acesta nu avea cunostinta de acest fapt la momentul respectiv;
• una dintre parti a primit un certificat intermediar de recunoastere a genului dupa data casatoriei;
• paratul este o persoana al carei gen, la momentul incheierii casatoriei, constituia un gen dobandit, in temeiul Legii privind recunoasterea genului din 2004, iar reclamantul nu a avut cunostinta de acest fapt la momentul respectiv.

9. Care sunt efectele juridice ale anularii casatoriei?

In cazul in care o casatorie este nula si neavenita, aceasta este cu totul lipsita de valabilitate si este tratata ca si cum nu ar fi existat niciodata. Acest lucru nu afecteaza statutul eventualilor copii.

In cazul in care o casatorie este susceptibila de a fi anulata, aceasta este considerata ca fiind lipsita de valabilitate de la data la care hotararea judecatoreasca de anulare a casatoriei devine definitiva. Casatoria este tratata ca fiind existenta pana in acel moment.

In ceea ce priveste casatoriile nule si casatoriile susceptibile de a fi anulate, instanta poate formula dispozitii pentru impartirea bunurilor in acelasi mod precum in cazul unui divort.

10. Exista mijloace alternative extrajudiciare pentru rezolvarea chestiunilor legate de divort, fara recurgerea la instanta?

Guvernul incurajeaza utilizarea medierii familiale pentru solutionarea litigiilor in cazurile adecvate. Medierea poate fi adecvata pentru litigiile legate de copii si, de asemenea, pentru litigiile referitoare la bunuri si la resursele financiare. In unele zone, angajatii din cadrul Serviciului judiciar de consultanta si de sprijin pentru copii si familie CAFCASS (Anglia) sau din cadrul CAFCASS Cymru (Tara Galilor) ofera facilitati pentru solutionarea litigiilor privind copiii in instanta. Instanta poate amana o cauza atunci cand se incearca solutionarea litigiului in acest mod.

11. Cui ar trebui sa adresez cererea mea (petitia mea) de divort/separare legala/anulare a casatoriei? Ce formalitati trebuie respectate si ce acte ar trebui sa atasez la cererea mea?

Cererea poate fi depusa la orice sediu al instantei pentru cauze de familie si trebuie sa indice daca se cere divortul, separarea judiciara sau anularea casatoriei. Datele instantei si formularele necesare sunt disponibile pe site-ul internet al Ministerului Justitiei.

La depunerea unei cereri se plateste de regula o taxa, insa exista derogari pentru persoanele care beneficiaza indemnizatii de stat sau care pot sa demonstreze ca plata taxei le-ar cauza dificultati nejustificate. Mai multe informatii in acest sens sunt disponibile pe site-ul internet al Ministerului Justitiei.

Reclamantul trebuie sa completeze formularul de cerere (D8) si sa depuna:

• 3 exemplare ale formularului de cerere;
• un exemplar suplimentar pentru orice persoana identificata implicata in adulter;
• o declaratie privind acordul la care s-a ajuns cu privire la copiii cu varsta mai mica de 18 ani;
• un certificat de casatorie (nu o fotocopie) insotit de o traducere autorizata, daca este cazul;
• un formular de scutire de la plata taxei.

12. Pot obtine asistenta judiciara in vederea acoperirii cheltuielilor de judecata?

Asistenta juridica gratuita nu este disponibila, de regula, pentru divort sau litigiile referitoare la copii si litigiile legate de bunuri, cu exceptia cazului in care exista violenta domestica. Se va efectua, de asemenea, o analiza a fondului cauzei si a situatiei financiare a solicitantului. Mai multe informatii sunt disponibile pe site-ul internet al Guvernului.

13. Este posibil sa atac o hotarare de divort/separare legala/anulare a casatoriei?

In cazul in care s-a pronuntat o hotarare provizorie, este posibil ca unul dintre soti sa se adreseze instantei pentru a demonstra motivul pentru care hotararea in cauza nu ar trebui sa fie transformata in hotarare definitiva. Instanta poate respinge cererea, poate pronunta hotararea definitiva, poate dispune efectuarea unei anchete suplimentare sau poate solutiona cauza intr-un alt mod, pe care il considera cel mai potrivit.

Dupa pronuntarea hotararii definitive, in afara unor situatii exceptionale, nu se mai poate introduce nicio cale de atac.

Nu se poate ataca o hotarare de separare judiciara, dar aceasta poate sa nu fie luata in considerare in cazul in care ambele parti convin astfel.

14. Ce ar trebui sa fac pentru ca o hotarare de divort/separare legala/anulare a casatoriei emisa de o instanta in alt stat membru sa fie recunoscuta in acest stat membru?

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Uniunii Europene prevede ca o hotarare judecatoreasca de divort, de separare legala (separare judiciara) sau de anulare a casatoriei pronuntata intr-un stat membru poate fi recunoscuta in alte state membre. Documentele necesare se pot obtine de la instanta care a pronuntat hotararea si ar trebui sa fie inaintate Inaltei Curti.

Regulamentul mentionat nu aduce atingere aspectelor referitoare la culpa, efectele patrimoniale ale casatoriei, intretinere sau orice alte aspecte conexe. Trebuie sa existe o legatura reala intre persoana interesata si statul membru care isi exercita competenta.

Recunoasterea poate fi refuzata in cazul in care hotararea este contrara ordinii publice, in cazul in care hotararea este pronuntata in lipsa, in cazul in care paratului nu i-au fost notificate sau comunicate in timp util documentele relevante, in cazul in care hotararea este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata in cadrul unor proceduri intre aceleasi parti in Anglia si Tara Galilor, sau in cazul in care aceasta este ireconciliabila cu o hotarare pronuntata anterior intr-un alt stat, cu conditia ca hotararea anterioara sa poata fi recunoscuta in Anglia si Tara Galilor.

Orice parte interesata poate solicita pronuntarea unei hotarari de recunoastere sau de refuz al recunoasterii hotararii. Inalta Curte poate suspenda procedura in cazul in care a fost introdusa o cale de atac impotriva hotararii a carei recunoastere este solicitata.

In cazul in care hotararea nu poate fi recunoscuta in temeiul regulamentului sus-citat, dispozitiile privind recunoasterea divorturilor obtinute in strainatate sunt cuprinse in Legea privind dreptul familiei din 1986. Articolul 46 din legea mentionata prevede:

• Valabilitatea unui divort, a unei anulari sau a unei separari legale obtinute prin intermediul procedurii este recunoscuta in cazul in care:
  • divortul, anularea sau separarea legala produc efecte in conformitate cu legislatia tarii in care au fost obtinute;
  • la data relevanta (mai precis, la data la care a inceput procedura de divort), oricare dintre partile la casatorie
    • avea domiciliul stabil in tara in care a fost obtinut divortul, separarea de drept sau anularea casatoriei;
    • a avut domiciliul in acea tara;
    • era cetatean al tarii respective.

• Se recunoaste valabilitatea unui divort, a unei anulari a casatoriei sau a unei separari judiciare obtinute in strainatate prin alte mijloace decat prin intermediul unei proceduri in cazul in care:
  • divortul, anularea casatoriei sau separarea legala produc efecte in conformitate cu legislatia tarii in care au fost obtinute;
  • la data relevanta (si anume, data la care a fost obtinut divortul)
    • fiecare parte la casatorie avea domiciliul in tara respectiva;
    • oricare dintre partile la casatorie avea domiciliul in tara respectiva, iar cealalta parte era domiciliata intr-o tara a carei legislatie permite recunoasterea divortului, a anularii casatoriei sau a separarii legale ca fiind valide;

• niciuna dintre partile la casatorie nu avea domiciliul stabil in Regatul Unit pe toata perioada de un an care precede imediat data respectiva.

Orice persoana se poate adresa instantei pentru a solicita ca o hotarare de divort, de separare legala sau de anulare a casatoriei obtinuta in afara teritoriului Angliei si Tarii Galilor sa fie recunoscuta in Anglia si Tara Galilor. Instanta poate solutiona cererea numai in cazul in care solicitantul

• avea domiciliul in Anglia si Tara Galilor la data la care procedura a fost initiata; sau
• a avut domiciliul stabil in Anglia si Tara Galilor pe o perioada de un an care se incheie la data respectiva.

15. Carei instante ar trebui sa ma adresez pentru a ataca recunoasterea unei hotarari de divort/separare legala/anulare a casatoriei emisa de o instanta intr-un alt stat membru? Ce procedura se aplica in aceste cazuri?

Sub rezerva conditiilor descrise mai sus, orice persoana se poate adresa instantei pentru cauze de familie pentru a solicita ca o hotarare de divort, de anulare a casatoriei sau de separare legala sa nu fie recunoscuta in Anglia si in Tara Galilor.

Cererile de recunoastere in conformitate cu regulamentul trebuie prezentate in fata Inaltei Curti. Solicitantul trebuie sa informeze paratul cu privire la cererea introdusa si sa ii ofere acestuia posibilitatea de a formula o opozitie la recunoasterea hotararii prin comunicarea documentelor, cu exceptia cazurilor in care instanta decide ca paratul a acceptat hotararea in mod neechivoc.

Regulamentul prevede ca orice parte interesata poate solicita pronuntarea unei hotarari de recunoastere sau de refuz al recunoasterii hotararii. Inalta Curte poate suspenda actiunea in cazul in care a fost introdusa o cale de atac impotriva hotararii a carei recunoastere este solicitata in statul membru in care s-a pronuntat hotararea judecatoreasca.

16. Care este legislatia in materie de divort pe care instanta o aplica intr-o actiune de divort intre soti care nu locuiesc in acest stat membru sau care sunt de nationalitati diferite?

Instantele din Anglia si Tara Galilor aplica intotdeauna legislatia din Anglia si Tara Galilor in cauzele pe care le solutioneaza. Instantele au competenta de a solutiona divortul, inclusiv in cazul in care casatoria a avut loc in strainatate, atunci cand oricare dintre partile la casatorie:

• avea domiciliul in Anglia si Tara Galilor la data la care a inceput procedura; sau
• a avut domiciliul fix in Anglia si Tara Galilor pe o perioada de un an care se incheie la data respectiva.