Singuratatea afecteaza multi emigranti romani.Un utilizator de internet descrie un inceput de zi obisnuit din viata sa.O poveste scrisa impulsiv, romanul captiveaza cititorul prin sinceritatea lui.
05:30 DIMINEATA.
Nu am timp nici sa ma gandesc de ce m-am trezit cu 10 minute inainte ca alarma sa ma trezesca ,dar subconstientul imi este recunoscator in sinea lui pentru ceasul biologic purtat la mana dreapta , mana ce cauta sub perna locul cel mai linistitor pentru cele 9 minute ramase. Trec la fel de repede ca in fiecare dimineata .Sunetul alarmei imi comfirma zilnic. Nu ma ridic. Stiu ca timpul nu asteapta , nici autobuzul si nici metroul.Dar continui sa stau intins in pat cu un picior afara ce refuza sa faca vreo miscare.Ma gandesc la cele 4 minute ramase si primul regret din zi ma face sa renunt la pachetul cu mancare pe care ar fi trebuit sa il pregatesc acum 5 minute. Sterg atent capacul de WC.Stau intr-o casa cu mai multe persoane si avem certuri zilnice privind curatenia.
Toti suntem lenesi.Ne place cearta. Nu imi gasesc un ciorap.Renunt la cafea.Dezleg sireturile de la bocanci.Raman urme de pamant uscat iar particulele de praf fug toate catre aceasi raza de lumina .Ma incalt mai rapid ca niciodata. Nimeni si nimic nu mai doarme.E dimineata la Londra. Ies din casa .Din 2 incercari reusesc sa aprind tigara.Imi asez mai bine rucsacul in care-mi tin casca de lucru , manusile si o sticla goala de apa.Fumul de tigara incalzeste aerul rece ce-mi spala fata inca adormita.E frig, umed si putine raze de soare impart strazile inguste .Ocolesc 2 balti cu o saritura de copil .Nimeni si nimic nu ma vede.Ma simt liber.Strada principala e foarte aglomerata.Masini multe, oameni grabiti, fiecare priveste in aceasi directie.
Autobuzul vine, arunc tigara si urc.Urc la etaj,asezandu-ma pe acelasi scaun ,ultimul din dreapta.Privesc aceleasi cladiri si fixex cu privirea incercand parca sa ma rup de lume ,locuri ce-mi amintesc de fiul meu.Mi-e dor,mi-e dor de el in fiecare dimineata.Imi sun sotia.A ajuns la munca si este ingrijorata de starea de sanatate a memei ei.Ma gandesc un minut la ziua in care ma intorc acasa .In fiecare dimineata e la fel. S-a aglomerat.Autobuzul abia repira.Nu imi place sa analizez persoane noi .Imi place sa ii privesc pe cei ce dorm si sa le creez un profil .incerc sa imi dau seama daca e gay, alcoolist, daca are familie sau ce serviciu are , cati bani castiga si daca e fericit.Aceeasi femeie de culoare, aceeasi maini, aceasi crema.Imi privesc dinou mainile si imi propun ca dupa munca, sa imi cumpar o crema.Mereu e la fel.
Sunt prea obosit sa am timp de mine.Vreau sa alerg seara, sa slabesc.Aceleasi ganduri.Am ajuns .Apas butonul de stop de 2 ori , in fiecare dimineata.Cobor si imi aprind tigara.O sting .Imi amintesc ca trebuie sa imi reincarca cartela de metrou.Urc in metrou.Figuri noi.Abia astept sa le analizez.Ma asez langa o femeie frumoasa, lansand 2 locuri libere intre noi.Sunt imbract urat .O privesc in ochi in geamul din fata , apoi o scanez cu privirea.Privirea imi ramane blocata la nivelul sanilor pret de cateva secunde ,apoi inchid ochii.Ma prefac ca dorm.Aici majoritatea dorm in metrou .Deschid ochii si analizez pantofii unui domn.Scrie in agenda.Oare ce scrie?Pare stresat.Coboara la urmatoarea statie.Are un handicap.Merge schiopatand.Cred ca era director.
Ma gandesc dinou la familia mea.Azi trebuie sa le pun niste bani.Sau nu.Poate saptamana viitoare o sa le pun mai mult.Nu vreau sa trimit bani si nevastamea sa ii ia medicamente soacrei.Inca 6 statii si ajung la munca.Este foarte aglomerat , simt ca ma sufoc.Nu ma pot deschide la geaca, sunt prins intre 2 oameni ce stau in picioare.Coltul unui ziar ma mangaie pe fata.Imi este foarte cald.Ofer locul unei doamne.Se aseaza,imi multumeste si deschideo carte cu coperti vechi.E englezoaica.Le recunosti usor.Un miros deloc placut ma face sa caut vinovatul.Cineva ma priveste acuzator.Vad o figura vinovata.Nu cred ca ea a facut-o.Continui sa caut. Am ajuns in statia unde cobor.E aglomerat. Nimeni nu are timp sa priveasca in jur.Mii de oameni singuri.Ma simt strain.Sunt singur.Ocolesc politistii,imi e teama de ei, pe vremea comunismului in Romania, m-au abuzat.Mi-e dor de casa mea,de zilele cand mergeam pe jos la munca pe aceasi strada salutand aceasi oameni.
Totul e nou aici.Nu stiu de ce.Aprind tigara si merg spre locul de munca aflat la 10 minute de mers pe jos.3 colegi polonezi mai tineri ma striga.Mergem impreuna.Mereu ma intreaba aceleasi lucruri.Daca am baut aseara, daca am vazut fata de la pagina 3 din ziarul cel mai popular in Anglia,si apoi daca seara acasa ma uit la filme porno.Daca vreau cafea de la cafeneaaua din colt si la cat termin azi, ca e vineri.Ajung la munca, a inceput sa ploua marunt , injur , imi iau lopata si matura si incep sa magandesc la fiul meu.
ovidium