Comerțul liber este ideea că națiuni diferite pot să facă schimb de mărfuri fără taxe sau alte limite la import sau la export.

Multe țări și blocuri comerciale au pus în mod tradițional taxe sau tarife și cote pentru anumite produse. Intenția este că acest lucru va opri mărfurile mai ieftine din alte țări care își inundă piețele nationale, ceea ce va face mai greu pentru producătorii lor să rămână viabili sau competitivi si in acelasi timp protejeaza locurile de munca din sectorul respectiv.

Astfel de politici economice sunt cunoscute sub numele de ” economie protecționista”.

Dupa cel de-al doilea război mondial, a existat o tendinta generală în economia mondială spre a deveni mai puțin protecționista, eliminând barierele din calea comerțului cu bunuri.

Cu toate acestea, unii cred că aceste măsuri, în special în economiile dezvoltate, precum SUA, au dus la prăbușirea anumitor industrii, cum ar fi producția de oțel și la pierderea locurile de muncă din industriile respective.

Teoretic, aceste locuri de muncă ar fi înlocuite, deoarece creșterea economică generată de facilitarea comerțului liber între țări ar trebui să genereze noi oportunități si locuri de munca in alte sectoare.

Insa aceste locuri de muncă nu sunt întotdeauna create în aceeași locație geografică sau în aceleași industrii ca și cele pierdute.

De multe ori, de aceea, se aplică măsuri protecționiste pentru a apăra regiunile mai sărace sau mai puțin rezistente din punct de vedere economic, care se bazează mai mult pe producție sau pe anumite forme de agricultură.

Aceasta este logica aplicată de Trump, deoarece el a propus tarife ridicate la oțel pentru a încerca să stimuleze și să protejeze producția internă “protejând” locurile de muncă din SUA.

Dar cu alte țări și blocuri de comerț care ar putea face la fel in tarile lor, această decizie ar putea dăuna altor părți ale economiei americane.

Per ansamblu, într-o economie, o poziție protecționistă poate duce adesea la pierderi nete de locuri de muncă de-a lungul timpului, mai degrabă decat sa le apere, potrivit OCDE.

Acest lucru se datorează faptului că protejarea locurilor de muncă în unele sectoare falimenteaza alte companii ” si distruge alte locuri de muncă în sectoarele de export mai competitive ale economiei”.


Statele Unite ale Americii si Canada au mai avut un razboi comercial.

Republicanii, responsabili de executiv și de ramurile legislative, au promovat tariful foarte protectiv McKinley. Exporturile agricole în Canada au scăzut cu jumătate între 1889 și 1892.

Când republicanii au promovat taxa și mai protectivă numita Dingley Tarif în 1897, Canada a decis că cel mai bun răspuns sa fie o doză dublă de taxe vamale pentru produsele americane și legături comerciale mai strânse cu imperiul britanic, mai degrabă decât cu Statele Unite.

Razboiul comercial dintre Franța și Italia

Imediat după unificarea Italiei în 1871, tânăra națiune a apelat la protecționism pentru a-și promova industriile “infantile” și a terminat acordul comercial cu Franța în 1886.

Italia a introdus tarife de până la 60% pentru a-și proteja industriile de concurența franceză. Guvernul francez a refuzat să negocieze și  în schimb, au amenințat italienii cu tarife punitive dacă Italia nu isi micșoreaza taxele vamale.

A urmat impunerii de taxe vamale de catre ambele tari.  În Franța, acest lucru a dus la introducerea legii vamale Méline, o lege  extrem de protecționista din 1892 destinata impotriva la comerțul liber.

Ambele națiuni au simțit costurile războiului comercial, dar daunele s-au extins mai mult. Comerțul franco-italian a scăzut drastic, urmat de dislocări si în țările care furnizau materie prima.

Un alt rezultat neintenționat a fost că a împins Italia mai aproape de Germania și Austria-Ungaria în anii care au condus la primul război mondial.

Leave A Reply